Teodora la 12 ani, Matei la 15 ani...

Pentru noi luna lui cuptor este plina de sărbătoriți. Marina își serbează ziua de nume în 17 iulie, Matei își serbează în 24 iulie ziua de naștere, iar Teodora în 26 iulie ziua de naștere.

Anul acesta am făcut torturile în casă, nu am mai cumpărat. Au ieșit infinit mai bune decât cele din cofetarie☺️🍮😚❤️

La mulți ani, copiii mei dragi! 

Bunul Dumnezeu sa va însoțească în toți anii vieții voastre! 

Au trecut 26 de ani ca vântul...

În 21 iulie 1998 își dădea ultima suflare cea care m-a iubit mai mult decât o mama, mamaia mea draga Ștefana. Scriu aceste cuvinte cu ochii înlăcrimați de emoție și de un dor mare..

Fiind sâmbăta azi, am pomenit-o la biserica și am dat câteva pachetele cu dulciuri care ii plăceau, dar și cu cărți duhovnicești.

Mami mi-a povestit ca după ce mamaia a plecat la Domnul nu se putea opri din plâns. Mamaia i-a apărut în vis și i-a spus ca nu e bine sa plângă atât de mult deoarece ea se afla lângă tronul lui Dumnezeu alături de tataie.

Mamaie a murit de cancer, iar la trei luni murea și tataie în accident de mașină. 

Mami era foarte tânără, 28 ani, iar viata ei nu era ușoară dat fiind ca nu se ingăduia cu tati...

Traumele de atunci cred ca mi-au rămas infiripate în suflet 🥹

Mamaie sa știi ca nu am încetat sa te iubesc și ca plecarea ta la ceruri parca a fost ieri... 

Despre obiceiuri culinare

Zilele acestea mi-am luat notițe din materialele din biblioteca personala despre principii și obiceiuri în materie alimentară. Nu e deloc întâmplătoare aceasta activitate, dar fiind și prin ce am trecut în urma cu doua luni.

Citeam ca senzația de foame este data de emoții și e bine să facem diferența între foame și apetit. 

De îndată  cum venim pe lume, bem emoțiile părintesti la sân sau din biberon. Este vorba despre emoțiile mamelor noastre, de grija lor pentru supraviețuirea noastră, frica lor de a nu fi considerate mame bune dacă nu ne dau de mâncare tot timpul, tristețea lor atunci când nu știu cum sa-și aline copilul, furia în fața neîncetatei și neașteptatei dependente a bebelușului.

Devine un act obișnuit de cele mai multe ori acela de a oferi o prajiturica atunci când copilul s-a lovit la genunchi. Copilul, iar mai apoi adultul, ajunge astfel sa nu mai resimtă semnalele de foame sau de sațietate deoarece condiționarea emoțională le ia locul. El învață ca a manca este un act consolator, un calmant.

Obiceiurile deprinse în copilărie sunt greu de modificat ulterior.

Acum o nota personală. Eu nu i-am îndopat de copii cu porții mari niciodată. Ca și familie, de regula, servim doar un singur fel de mâncare la o masă. 

În copilăria mea mai primeam câte un dulce, dar nu știu ce dulce sofisticat ca nu erau pe atunci asa multe. 

Eu nu am acest obicei, de a îndopa copilul. La noi se mănâncă când ai  senzație de foame. În rest pe caniculă mai avem mese sau gustări de pepene, etc. 

De reținut ca surplusul de glucoza din sânge este transformat cu ușurință în grăsimi care se vor depune în celulele adipoase. Așadar celulele adipoase constituie la propriu tomberonul organismului. 

Așadar e bine sa consumăm mai ales acum pe perioada verii cât mai multa hrana cruda precum salatele de legume sau de fructe, ouă de casă, lactate nepasteurizate, miere, semințe crude hidratate în prealabil, cereale integrale în combinații de fructe ca bautură mai solida, ulei de măsline pur, nefiltrat dacă se poate, pește, linte, ciuperci de sezon, măsline naturale, pasta susan etc.

Paste cu pesto la masa de prânz. 
În imagine sunt doua porții. 

Au trecut 2 luni de la intervenția de coelcist

Sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu ca încet încet m-am obișnuit cu schimbările petrecute în organismul meu după colecistectomia de acum doua luni.

În aceste luni am avut de înfruntat episoadele diareice, reflux puternic gastric, dureri de articulații din cauza artritei reumatoide de care sufăr de ceva ani. 

De astăzi teoretic pot sa mănânc din toate. În aceste doua luni a trebuit sa evit crucifererele, fasolea, castraveții mai ales.. 

Ce am observat e ca toleranta la digerarea grăsimilor e bunicica, dar fără excese. Nici înainte nu consumam grăsimi decât rareori. 

Când se întâmplă să  fac un efort mai consistent, atunci ma resimt și ficatul îmi da semnale sa o las mai moale. Semnalele le resimt ca pe niște înțepături de intensitate moderata. 

Pentru ca am nevoie de câteva suplimente mai ales pt oasele mele, dar și pentru celelalte afecțiuni cum e rinita alergica, iată ce mai consum în vara aceasta 

O binefacere

După săptămâni de caniculă, astăzi s-a indurat de noi Atotmilostivul și ne-a trimis acum la ceas de seara o ploaie curată, răcoritoare.

O, Doamne, îți mulțumim! 

Doar noi două acasă

Acum o săptămână copiii cei mari și cu Ștefan au plecat la munte la bunicii paterni.

Marina și cu mine am rămas acasă. Un motiv este și acela ca ii este rău pe autocar Marinei, dar și pt că pe magistrala Cluj Oradea se lucrează și nu aveam tren, decât de la Cluj la V. Dornei. 

Copiii se simt foarte bine la bunici. Vremea este răcoroasă comparativ cu ce caniculă este la Oradea. Bunica ii răsfață cu bunătăți, dar și cu lapte de la vacutele de acolo, brânzeturi, preparate sănătoase etc. 

Ștefania fiind mai mica decât Matei și Teodora se bucura la maxim de veverițe, de plimbările montane, de pisica Alice, de toate. 

Sfântul Paisie Aghioritul

12 iulie ziua trecerii la Domnul a unui sfânt contemporan, Sfântul Paisie Aghioritul

Din cuvintele Sf. Paisie

"Taci! Nu vorbi mai mult decât e nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poţi, fugi de agitaţia, zgomotul şi zarva lumii!

        Linişteşte-te! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îţi pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Fă atât cât e nevoie.

       Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consumă cu toate problemele ei, şi de multe ori uităm că nu trăim o mie de ani, uităm că rugăciunea sau relaţia noastră cu Dumnezeu e cea mai importantă!

       Avem nevoie de linişte, trebuie să învățăm să mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul şi să petrecem o clipă de aur nu doar cu noi înșine, dar mai ales cu Hristos!

       În linişte, Dumnezeu îţi vorbeşte prin conştiinţa ta, ia aminte la ce îţi spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău!"

(Sfântul Paisie Aghioritul).

Chilia Sf. Paisie de la Panaguda

O poza de anul trecut de la mormântul Sf. Paisie, mănăstirea Sf Ioan Teologul, Suroti