Iubiti pe aproapele vostru.......

Desigur ca, citatul din Biblie, de mai sus are o imensa interpretare , insa eu ma voi referi la una mai atipica:  de ce nu ii plac pe tiganii care cersesc pe la biserica sau si pe stada?! 

Ma supara teribil cand un tigan sau o tiganca imi cere ceva, desi multora le-am dat cate ceva mai mult sau mai putin, dar nu pot sa am mila de ei, nu stiu, e o neputinta a sufletului meu, de care inca nu m-am vindecat 😬😬😬 

Tot umbla prin cartier un tigan uratel la chip cu un ursulet la gat, sau in duminici , are obiceiul o femeie mai de varsta de mijloc sa treaca pe fiecare strada cantand  un cantec " religios", de ajutorare a celui care ii da ceva...

Deocamdata nu rezonez asa de bine cu acestia, poate cu trecerea timpului ii voi intelege mai bine😖😖😖😊😊😊

 Mi se pare oribil sa te folosesti de copii, exploatandu-i la cersit ca sa ai  TU (parinte sau nu)cu ce trai!  Chiar daca sunt ei tigani, tot copii sunt!  

Mai stiu, si ca ,statul nu face prea mult cu acesti paraziti, nu ajutoarele sociale sunt rezolvarea tuturor problemelor, ci EDUCATIA! Educatia sub aspect de integrare in societate, de invatare a unei meserii, sa munceasca pt un salariu, nu sa leneveasca sau sa faca o droaie de plozi si sa traisca de pe urma acestora din urma! Ar trebui niste legi si conditii aspre pentru acesti indivizi, una dintre ele ar fi sa nu li se mai permita sa paraseasca tara, decat sub anumite conditii, nu de alta, dar ei, tiganii, ne-au facut de ras si inca ne fac, deoarece si ei reprezinta Romania, deci suntem in multe tari confundati cu acestia.... 

Mamaia mea, Stefana!

Draga mea mamaie, iti scriu aceste randuri, deoarece luna viitoare de implinesc multi ani de cand ai plecat la odihna vesnica... mi-aduc aminte ca eram de nici 11 ani cand tu iti dadeai ultima suflare...Afara era o zi torida, casa ta era inconjutata de toti cei dragi, cu lumanari aprinse... cand a venit ceasul sa iti dai sufletul in mainile lui Dumnezeu , stiu ca ai strigat-o pe strabunica, pe mama ta sa te tina de mana, ultima strangere, ultima atingere de mana din aceasta viata!
Sa mai stii mamaie ca plecarea ta a adus multa tristete, multe lacrimi si durere...
Nu, nu te-am uitat si nu te vom uita vreodata!  Chipul tau bun este in inima mea, cuvintele pline de dragoste sunt acolo bine sadite...
As vrea sa iti multumesc pt toata dragostea si pentru multele rugaciuni....sa stii mamaie ca fetita mea cea mica poarta si numele tau, in amintirea ta atat de draga😘😘😘
Iti multumesc pentru semnele pe care ni le-ai trimis de-a lungul acestor ani, ultimul cand am nascut-o pe Stefania....
Te iubim mult, scumpa mamaie Stefana (Veronica draga  cum mai erai stiuta) ...
Mai stiu ca la vremea potrivita ne vom intalni din nou....dar pana atunci ii multumesc Domnului ca te-a ales pe tine sa -mi fii mamaita cea mai draga, mamaia cu chipul atat de frumos, cu inima de aur...

As fi pus o poza cu tine, dar stranepoata ta, Stefania, tiza ta , a facut "ordine "prin casa si nu mai gasesc albumele...

Stefania, mica ghidusica

Un dar al Maicii Domnului, un inel

Traia undeva intr-un sat o femeie vaduva, care stia ca niciuna dintre femeile din satele vecine nu accepta sa faca prescuri pentru biserica. Ea insa, desi traia intr-o mare saracie, de abia avea dupa ce bea apa, facea 10-12 prescuriin fiecare duminica si le impartea la toate bisericile din regiunea respectiva.

Intr-o noapte i-a aparut Maica Domnului in vis, i-a pus un inel de aur pe deget si i-a zis: ''Aceasta mana, care face aceasta lucrare, merita aceasta rasplata". Cand s-a trezit, vaduva a vazut ca pe deget avea inelul de aur si inspaimantata cum era a mers in graba la o manastire in apropiere, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, ca sa anunte aceasta intamplare minunata. 

 

Tinerii casatoriti trebuie sa aibe spatiul lor!

Este ceva greșit în tendința tinerilor căsătoriți de a trăi separat de părinți? 

Multe necazuri se întâmplă atunci când această condiţie a convieţuirii paşnice nu este îndeplinită, când ea este trecută cu vederea sau atunci când socrul sau soacra aşteaptă din partea ginerelui sau a nurorii dragoste deosebită.

Acest subiect este unul foarte delicat, dar din multidudinea de puncte de vedere, ma voi opri la doua aspecte:

1.  În primul rând, în timpul nostru, când am devenit atât de slabi, egoişti şi neputincioşi în ce priveşte răbdarea aproapelui, convieţuirea mai multor generaţii nu este folositoare. Ceea ce era bine pentru o familie ţărănească din secolele al XVII-lea, al XIX-Iea sau chiar de la începutul secolului al XX-lea, astăzi nu mai este valabil. Este totuşi bine ca tinerii să locuiască în apropiere de părinţi, dar să aibă fiecare gospodăria sa.
2.  În al doilea rând, dacă nu există nici o altă soluţie în privinţa locuinţei, atunci trebuie căutată o soluţie de convieţuire paşnică. Aceasta este prima condiţie care trebuie îndeplinită şi fără de care nu se poate vorbi de o eventuală apropiere sufletească. Aici as adauga ceva, din experienta mea de viata, este foarte bine ca tinerii casatoriti sa fie sprijiniti la inceput pentru a locui in chirie, asta daca nu au, inca, suficienti bani sa se intretina singuri!!!  

Sunt de parere ca tinerii trebuie sa locuiasca singuri,  iar cand apar copiii in viata lor, la fel tot singuri impreuna cu copilasii lor. Acest lucru ii va duce la o maturizare si intelepciune fara de care nu vor reusi sa duca la bun sfarsit viata de casatoriti, viata de familie!

Multumesc iubita mama, ca ne-ai ajutat de-a lungul anilor cu tot ce am avut nevoie!

Multe necazuri se întâmplă atunci când această condiţie a convieţuirii paşnice nu este îndeplinită, când ea este trecută cu vederea sau atunci când socrul sau soacra aşteaptă din partea ginerelui sau a nurorii dragoste deosebită: „Dacă îl iubeşti pe fiul nostru, să mă iubeşti şi pe mine, ca pe mama sau tatăl tău!”. Numai că tinerii nu ne-au ales pe noi ca socri şi de aceea corectitudinea reciprocă, dialogul despre ce putem permite şi ce nu, iar nu scurtarea distanţei dintre noi pot fi mult mai utile decât apropierea artificială.

Fiind reţinuţi în manifestarea dorinţei noastre ca ceilalţi să ne iubească, putem să dobândim mult spor pentru calea noastră spre mântuire. Abia mai târziu, atunci când măsura respectului şi a convieţuirii paşnice este atinsă, putem să ne gândim şi la ceva mai mult, dar nu mai devreme.

(Pr. Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 299)

Cum linistim copilul cu tantrum (acces de furie)

Cand copiii sunt furiosi....

 

Deși pot fi frustrante și dificile pentru părinți, aceste manifestări tumultuoase ale micuților pot fi oportunități de educare, dacă părinții le gestionează cu succes și îi ajută să facă față emoțiilor cu care aceștia se confruntă.

Copiii sunt extrem de diferiți, de aceea nu există o „rețetă” care să funcționeze la toți, cu atât mai mult cu cât există două abordări diferite de parenting vis-a-vis de acest subiect, așa cum este detaliat mai jos.

Iată câteva sugestii de metode pe care le puteți aplica, pentru a vedea în ce măsură se potrivesc copilului și stilului dvs parental.

Prevenirea tantrum-urilor

• Identificați stimulii care declanșează comportamentul exploziv al micuțului. Pentru aceasta, puteți nota într-un jurnal ce anume îl face să devină mai irascibil și să se manifeste astfel: îi este foame? s-a plictisit? este prea stimulat (prea mulți copii în jur, prea multă agitație etc.)? este frustrat pentru că nu obține ceea ce dorește sau pentru că nu reușește să facă ceva anume? este prea obosit?
• Odată identificate situațiile predispozante, le puteți preveni împiedicând copilul să ajungă în punctul în care se declanșează manifestarea furiei. Nu îi oferiți, de exemplu, jucării care sunt mult prea complicate pentru vârsta lui sau evitați să ajungeți în zona cu dulciuri din supermarket dacă știți că acesta va cere insistent și zgomotos să primească ceva dulce. Mersul la cumpărături, vizitele, orele de masă sau de culcare pot antrena astfel de manifestări temperamentale, de aceea puteți să găsiți metode prin care să le faceți mai ușor de trecut pentru el. De exemplu, respectați programul de somn al celui mic, astfel încât să nu devină mult prea obosit (pentru că este posibil să devină mult mai irascibil), evitați magazinele sau raioanele în care ar putea fi atras de produse, oferiți-i ajutor când se joacă cu o jucărie complicată care i-ar putea produce frustrare.
• Tot în scopul prevenției este utilă și observarea limbajului non-verbal al micuțului care precede accesele de furie. Cunoscându-le, puteți interveni înainte de a se manifesta. 
• Ajutați copiii să identifice propriile emoții (furia, tristețea, frustrarea). De exemplu, dacă cel mic este supărat pentru că vrea să folosească tableta mai mult decât îi este permis, îi puteți spune „Știu că ești supărat pentru că ai vrea să te mai joci pe tabletă. E normal să te simți așa. Dar am stabilit că folosești tableta doar 1 ora pe zi.”
• Oferiți-i posibilitatea de a alege în loc să îi spuneți frecvent NU, pentru că și interdicțiile pot duce la frustrare. Prezentați-i mai multe alternative la activitățile pe care le puteți face împreună, la hainele pe care le poate purta în acea zi, la ce poate mânca la micul dejun etc. în acest fel îi oferiți și simul controlului.
• Încurajați-l și oferiți-i feedback pozitiv (verbal, prin îmbrățișări etc.) de fiecare dată când respectă regulile sau reușește să-și gestioneze frustrarea sau furia altfel decât prin aceste accese.

Când copilul are un acces de furie

Există două abordări diferite privind modul în care ar trebui să reacționeze părintele atunci când copilul are un tantrum.

Una dintre acestea recomandă ignorarea manifestării tumultuoase a copilului (părintele să nu privească și să nu îi vorbească copilului sau să iasă din cameră), până când cel mic reușește să se calmeze singur. Eventual i se poate lăsa la îndemână o jucărie preferată, pentru a se liniști mai ușor. Această metodă este recomandată în principal acelor accese temperamentale prin care copiii încearcă să obțină ceea ce își doresc. 

pff - ce greu de rezistat😓😅😃😃😉

Această metodă are la bază ideea că cei mici continuă acest obicei dacă observă că rezultatele sunt cele dorite, respectiv primesc ceea ce își doresc (atenție, jucăria din vitrină etc.). Ignorarea de către părinți a comportamentul negativ (cu condiția ca micuțul să nu se rănească singur sau să își pună siguranța în pericol), poate duce la încetarea acestor forme de manifestare.

Cealaltă metodă, susținută de adepții unui parenting necondiționat, pune un accent mai mare pe nevoia de sprijin și siguranță a copilului din partea părinților atunci când acesta este copleșit de furie și își pierde controlul. Indiferent de cauza care l-a determinat să ajungă în acest punct (fie metodă de reglare a emoțiilor, fie formă de manipulare) această abordare consideră că cei mici suferă și au nevoie de empatia și iubirea părinților.

De aceea se recomandă ca părintele să nu plece de lângă copil, să rămână calm și să încerce pe cât posibil să îl ajute să depășească aceste momente dificile. Dacă micuțul și-a pierdut controlul, părintele ar trebui să comunice cu el, într-un mod blând, dar ferm, să îi spună că înțelege prin ceea ce trece, fără a ceda la presiunea din partea acestuia („Văd că ești supărat pentru că îți dorești jucăria asta”), să îl ia în brațe (dacă cel mic îi permite) și să îl asigure că supărarea va trece și se va simți bine din nou.

Spre deosebire de ignorarea comportamentului copilului, susținătorii acestei metode consideră că prezența părintelui îi oferă acestuia siguranță și îi transmite mesajul că este iubit și susținut necondiționat, chiar și atunci când are un astfel de comportament.

După un tantrum

• După un episod de manifestare tumultoasă a furiei, găsiți un moment în care copilul este liniștit și discutați despre faptul că este normal să se enerveze, să se supere, să fie furios etc. și găsiți împreună modalități alternative prin care să se exprime (să deseneze o față furioasă, să rupă hârtie etc.)
• Încurajați copilul să vorbească despre ceea ce simte, pentru ca treptat să identifice și să înțeleagă emoțiile care stau la baza comportamentelor sale.
• Vorbiți cu cel mic despre comportamentul pe care l-a avut, explicați-i pe înțelesul lui de ce nu este potrivit să se rănească sau să lovească pe ceilalți și care este comportamentul pe care îl așteptați de la el data viitoare.
• Este important să nu recompensați (intenționat sau accidental) accesele de furie ale copilului. De aceea, consecvența dvs. în abordarea acceselor de furie este esențială. Dacă uneori ignorați comportamentul negativ al copilului și alteori îi oferiți ceea ce dorește, copilul ar putea deveni confuz.

Pentru ca o căsnicie sa meargă!

Pentru ca o căsnicie sa meargă este absoluta nevoie de Hristos!
Mulți tineri se întreabă ce nu a mers sau ce nu merge în relația de prietenie sau de căsătorie... Se plâng amândoi, și el și ea ca nu au găsit persoana potrivita, ca e dificil, ca e.... Dar, dragilor,  oare la Hristos v-ați gândit? Ce ii place lui Hristos, cum sa fim potrivit cuvintelor Lui?

Sfat: puneți-L pe Hristos drept călăuzitor al vieții voastre, și toate din aceasta lume se vor schimba în bine! 😘🤗😍 Viata trăită după legile lui Dumnezeu e mană cereasca...

Tuturor cunoștințelor care m-au întrebat de-a lungul timpului despre căsătorie....
Căutați mai întâi pe Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga...

Ecumenism vs fanatism

😎 Citind în ultima perioada despre istoria bisericii, am dat și de cartea Arhimandritului Epifanie Theodoropulos intitulată "Cele două extreme" - Ecumenismul și stilistmul.

As vrea sa citez ceva care mi-a rămas foarte bine în minte: " Astăzi situația Bisericii Ortodoxe este foarte dureroasa. Poate, în cele din urma, nu va îngădui Dumnezeu sa trecem prin mari încercări. Să luăm aminte! Întru smerenie, întru rugăciune, Întru postire, întru umilință sa cerem luminare de la Domnul ca să pășim cum trebuie în vremurile care vor veni. Pericolul este îndoit pentru Biserică: dintr-o parte ecumenismul manevrat de satana, iar dintr-alta fanatismul pierzător de suflete, care, întunecând adevărul, duce în cele din urmă la înfricoșătoare hula și erezie. Să ne temem și sa fugim de amândouă! Să nu ne abatem nici la dreapta, nici la stânga. Să călătorim pe calea de mijloc și împărătească. Aceasta este calea Ortodoxiei nealterate, care și pe acrivie știe sa o păstreze și pe iconomie sa o arate ". 

continuare subiect "Papa"'...

Ca si concluzii la postarile anterioare despre papism, precum am vazut ca acesta este purtator al unei multimi de credinte eretice...
Calea intoarcerii la Ortodoxia pe care a pierdut-o  trece prin pocainta (metanoia), care insa, astazi, numai printr-o minune o mai poate astepta cineva de la oligarhia rigidizata a Vaticanului. Cu toate acestea, extenuati de totalitarismul papal, fratii nostri eterodocsi ne cer, constient sau nu, adevarul care face liber, care da sens si frumusete vietii: Adevarul care, ca viata in Hristos si comuniune cu Dumnezeu, se pastreaza nefalsificat  numai in Biserica Ortodoxa, singura ''Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica'' a lui Hristos.
Stim cu totii ca ce au propovaduit Apostolii nu este proprietatea  exclusiva a cuiva, ci este un dar al lui Dumnezeu si apartine intregii lumi. De aceea trebuie, ca ce ne-au lasat acestia, credinta curata, sa nu o stricam, ci s-o pastram nealterata, ca pe o datorie izvorata din dragoste.
Asadar, staruirea neclintita in traditia ortodoxa nu inseamna o retragere autosuficientain propria credinta. Dar nici darea pe fata a inselarii papale nu inseamna intoleranta sau fanatism. Dimpotriva, relativizarea credintei si acoperirea ereziilor latinilor, actiuni care se intreprind in cercurile ecumeniste, ne pun in pericol mantuirea si ii impiedica pe fratii nostri din Apus sa ia contact cu adevarul mantuitor. 
Citandu-l pe monahul Iosif V :  '' pentru noi aceasta este averea noastra: credinta pe care ne-au lasat-o mostenire Parintii nostri. Aceasta este bogatia noastra,  aceasta este slava noastra, aceasta este ceea ce ne inrudeste, aceasta este cununa noastra, aceasta este lauda noastra! Avem un Botez, o Credinta, o Biserica si un Dumnezeu pe Care Il slavim in Trei Ipostasuri ".
 

De ce nu m-a impresionat vizita Papei ( continuare)

Asa cum am mai scris in articolul anterior, voi continua ...

Sa vedem ( reamintim pt unii) care sunt diferentele(erezii) dintre papistasi si ortodocsi: 

• 1. FILIOQUE -  sa vedem cam ce este aceasta erezie -

Francii au rastalmacit cuvintele lui Hristos, dispretuind Sinoadele Ecumenice, si au adaugat la Simbol (Crez) ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, ceea ce reprezinta o mare inselare, reiesind existenta a doi Dumnezei principali ( Tatal si Fiul) si a unuia secundar ( Duhul Sfant).  In felul acesta se dizolva total dogma treimica, deci ''Dumnezeul Treimic'' al papistasilor nu mai este Dumnezeul cel adevarat, ci un dumnezeu fictiv si inexistent. Duhul Sfant este inlaturat , astfel Biserica este lipsita de caracterul ei harismatic, iar crestinii nu mai au ca scop innoirea launtrica si cunoasterea lui Dumnezeu, care se realizeaza numai prin Duhul Sfant, ci se limiteaza la imbunatatirea morala si la o imitare exterioara a lui Hristos.

  Ce ne invata dreapta credinta despre Sfanta Treime? 

Potrivit dumnezeiestii Descoperiri , Dumnezeu se distinge in Trei Persoane, Care sunt de o fiinta, de o cinste si de o putere   dar nu exista trei Dumnezei, ci UNUL.   Fiecare Persoana are o insusire deosebita, care arata modul diferit al existentei Sale:

• Tatal este NENASCUT - unicul inceput si izvor al Dumnezeirii;
• Fiul este NASCUT - se naste din Tatal, "mai inainte de toti vecii";
• Duhul Sfant este PURCES - nu este fara de nastere, dar nici se naste, ci purcede din Tatal ''inainte de toti vecii''.

Simbolul credintei, care a fost alcatuit la Sinoadele I si II Ecumenice ( 325, 381 ) marturiseste credinta ''intru Duhul cel Sfant, Domnul, de viata Facatorul, Care din Tatal purcede", urmand cuvintele lui Hristos : ''Cand va veni Mangaietorul...Duhul adevarului, Care din Tatal purcede...''( Ioan 15,26). Sinodul al III lea Ecumenic din 431, prin canonul 7, interzice categoric orice adaos ori scoatere din Sfantul Simbol.

•  2. Energiile create ale lui Dumnezeu (harul creat) -

Una dintre cele mai mari rataciri ale papismului este faptul ca identifica ''fiinta necreata" a lui Dumnezeu cu ''energiile Sale necreate''. Mai mult decat atat ii atribuie lui Dumnezeu ''energii create''.
Credinciosul nu poate intra in comuniune cu fiinta lui Dumnezeu, care nu poate fi inteleasa cu mintea si care este cu desavarsire inexprimabila. Se poate impartasi insa de energiile Sale dumnezeiesti (har).

Prin pocainta, nevointa, rugaciune, participare la Tainele Bisericii credinciosul intra in comuniune cu energiile necreate , devine ''partas dumnezeiestii firi''( II, Petru 1,4 ). Cu alte cuvinte , prin energiile dumnezeisti necreate si dupa masura nevointei sale duhovnicesti, i se curata inima, i se lumineaza mintea si se invredniceste sa ''vada'' intr-un chip tainic si de negrait, slava dumnezeiasca, lumina necreata. Aceasta este traditia isihasta a Bisericii noastre.

Ce fac, insa, papistasii? - nu accepta energiile necreate ale lui Dumnezeu, spunand ca Dumnezeu este o fiinta inaccesibila care nu comunica personal cu omul. Aceasta invatatura are consecinte catastrofale in viata crestinului, pentru ca , daca dumnezeiescul har este intr-adevar creat, atunci omul nu poate ajunge la sfintire si la indumnezeire.!!!

De aceea apusenii '' nu vorbesc despre indumnezeire ca fiind scopul vietii omului, ci despre perfectionarea morala, ca adica suntem datori sa devenim niste oameni mai buni, nu insa dumnezei prin Har '' ( Arhim. Gheoghe, Egumenul man. Grigoriu, Ortodoxia si Romano- Catolicismul, editura Sf man. Grigoriu, Sfantul Munte Athos, pag 19, 2006).

 Despre aceasta denaturare a harului creat , Biserica prin sinoadele de la Constantinopol , prin vocea ferma a Sfantului Grigorie Palama a formulat limpede despre energiile necreate ale lui Dumnezeu....

•  3. Primatul papal  de stapanire si infailibilitatea 

Papa se proclama infailibil si stapan absolut al Bisericii universale !!!
Waw ,👀👀👀 , cum vine asta?!!😒
Primatul papal  de stapanire si infailibilitatea nu numai ca sunt lipsite de orice legitimitate teologica si istorica, dar contravin si logicii simple.Mai intai, nu exista nici un indiciu istoric ca Apostolul Pavel a fost primul episcop al Romei si ca exercita asupra celorlalti Apostoli un primat de stapanire, pe care l-ar fi lasat mostenire presupusilor succesori ai sai la episcopia Romei. De aceea si in primul mileniu nici un Sinod Ecumenic nu a instituit vreo infailibilitate sau primat de stapanire. Biserica pastreaza inca din vremurile apostolice sinodalitatea ca element caracteristic al al sistemului ei guvernare. Episcopii care participa la sinoade duc cu ei in Sinod credinta si trairea totalitatii membrilor Bisericii pe care o reprezinta. Parerea si votul fiecaruia dintre episcopi au aceeasi putere si hotararile sinodale se iau prin luminarea Sfantului Duh. De altfel Sfantul Duh constituie Biserica si El o calauzeste ''la tot adevarul'' (Ioan 16, 13).

Astfel, infailibilitatea nu apartine unui om, ci intregului Trup al Bisericii si se exprima in hotararile Sinoadelor Ecumenice, cu conditia ca ele sa fie acceptate de constiinta bisericeasca, adica de poporul lui Dumnezeu. 

In papism, dimpotriva, sinoadele contituie doar niste corpuri consultative, constiinta membrilor Bisericii nu este luata in seama, iar papa se aseaza pe sine deasupra Bisericii. Si cum se poate considera papa infailibil, cand istoria prezinta nenumarati papi care au comis greseli tragice, unii chiar au cazut in erezie, cum au fost: Papa Iulus, care a fost afurisit de Sinodul de la Sardica (347) , Papa Honorius, care a fost dar anatemei de Sinodul al VI- lea Ecumenic (691) si Papa Grigorie al IX-lea , care a intemeiat Inchizitia?

"Ce absurditate tragica! '', striga Sfantul Iustin Popovici. ''Sa se numeasca pe sine loctiitor si inlocuitor al Domnului si Dumnezeului care pretutindeni este!'' Si completeaza: ''dogma despre infailibilitatea papei-om este erezia ereziilor, o razvratire fara precedent impotriva lui Hristos Dumnezeu Omul...in istoria neamului omenesc exista trei mari caderi: a lui Adam, a lui Iuda si a papei'' ( Arhim. Iustin Popovici, Biserica ortodoxa si ecumenismul).

• 4. Cezaro-papismul

Este vorba despre insumarea puterii bisericesti si a celei lumesti intr-una si aceeasi persoana- theocratie. Papa este conducatorul Bisericii Latine si al Vaticanului, asadar acest lucru este incompatibil cu Evanghelia, cu sfintele canoane si cu traditia bisericeasca care ii ia papismului orice drept de a se infatisa ca Biserica.

• 5. Purgatoriul 

Potrivit papistasilor, in purgatoriu s-ar duce sufletele oamenilor dupa moarte, pentru a se chinui temporar in foc si a se curati de pedepsele pentru pacatele lor. Pentru o mai grabnica scapare a lordin purgatoriu a fost nascocita intitutia absolvirii de pedeapsa, care se bazeaza pe teoria judiciarista a meritelor prisositoare: adica, in viata lor pamanteasca, Hristos si Sfintii au savarsit o multime de fapte bune, vrednice de rasplata. In felul acesta, s-a creat o vistierie de merite prisositoare. Papa , care crede ca este administratorul acestei vistierii, scoate din surplusul ei o parte pentru a dezlega pedepsele pacatosilor. ...

• 6. Mariolatria sau imaculata conceptie 

In ortodoxia noastra, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu  este cinstita mai mult decat toti Sfintii, de aceea este numita si PREASFANTA. In papism insa, dintr-o pietate gresita, i se acorda adorare. Insa adorare se cuvine numai lui Dumnezeu Cel in Treime. Si astfel au fost formulate dogmele:

1. Imaculata conceptie a Maicii Domnului, potrivit careia  ea a fost zamislita fara pacatul stramosesc;
2. mutarea ei cu trupul si cu sufletul la Cer, fara a cunoaste moarte si ingropare ( in timp ce Hristos a murit si a fost ingropat! ).

Prin aceste debitari ereziastice, Maica Domnului este ridicata pana la Dumnezeirea Treimica, ajungandu-se pana acolo de a se dicuta de ''Sfanta Tetrada''

• 7. Nascociri (inovatii) liturgice 

Voi mentiona pe scurt doar cateva dintre ele: botezul este inlocuit cu o '' stropire'' simbolica,  mirungerea se savarseste numai de catre episcopi, dupa destui ani de la botez, folosirea azimei( ostiei) iudaice,  celibatul ogligatoriu,  etc

va urma

De ce nu m-a impresionat vizita Papei!

Incep prin a scrie ca este firesc sa respectam pe orice om cu convingeri diferite, sa fim amabili, lipsiti de ipocrizie, insa dorintele de buna-credinta de unitate nu ne dau insa dreptul sa tacem sau sa ascundem realitatea care este!!!

Sa ne aducem aminte  de cum a luat nastere papismul.

Stim cu totii ca in primul mileniu, Biserica a fost Una,  atat in Rasarit cat si in Apus, asta in pofida tuturor ereziilor, schismelor sau feluritelor neintelegeri.
In plan teologic, fericitul Augustin, influentat de neoplatonism si de principiile Dreptului roman, a formulat in operele sale teologice unele puncte de vedere straine de trairea Bisericii crestine din primele veacuri, cum ar fi, de pilda, identificarea fiintei cu energiile in Dumnezeu, purcederea Sfantului Duh si de la Fiul ( Filioque) etc.

In plan bisericesc, stim ca episcopul Romei era primul, in mod onorific, in ordine fata de ceilalti epscopi, intrucat orasul pe care-l pastorea era capitala Imperiului Roman. Insa  in cadrul sinodului, papa nu a incetat sa fie egal cu toti ceilalti episcopi, primus inter pares=primul intre egali. Mai traziu dupa ce capitala imperiului s-a mutat in Rasarit, Sinodul al IV-lea Ecumenic (451) a recunoscut tronului episcopal al Constantinopolului  '' privilegiul de cinste '' egal cu cel al Romei. Insa duhul expansionist si centralizator al Vechii Romei-a influentat pe multi papi, care nu au intarziat sa socoteasca primatul  de cinste drept primat de putere si stapanire,intervenind sub aspect pastoral in alte Biserici locale si pretinzand hegemonia peste toata Biserica. 

In plan politic s-au pertecut multe evenimete. Francii, colonisti barbari, in incercarea lor de a se civiliza, imbratiseaza Crestinismul, insa il amesteca cu elemente idolatre. Iata cum descrie Sf. Bonifaciu, in epistola sa catre papa Zaharia, din 741 : '' Credinta este calcata in picioare. Timp de 80 ani episcopii franci nu s-au adunat in sinod si nici nu au arhiepiscop. Cele mai multe scaune episcopale se dau mirenilor iubitori de argint sau clericilor adulteri, care participa la incursiuni militare imbracati cu echipament militar complet, junghiind cu mainile lor fara deosebire crestini si idolatri'''( pr.prof Ioannis Romanidis, Romiosini-Romania-Rumeli, editura Purnaras, Tesalonic 1975, p.322 ).....

Mai tarziu, in sec al VIII-lea , Carol cel Mare, rege al francilor, uneste cu puterea armelor aproape toate popoarele Europei apusene si se ambitioneaza sa formeze un nou imperiu, Imperiul Roman de Rasarit. Pentru implinirea acestui scop organizeaza sistematic ciocnirea Apusului cu Rasaritul prin:

1. respingerea  Ortodoxiei si crearea unui crestinism diferit, care va accentua particularitatea culturala a noului imperiu.Crestinismul franc se bazeaza pe scrierile feicitului Augustin si se exprima prin noi chipuri si forme ale practicii bisericesti: botezul prin stropire, celibatul obligatoriu al clericilor, lipsirea mirenilor de impartasirea din Potir, etc. In 794, episcopii franci condamna hotararile Sinodului al VII -lea Ecumenic (787) pentru inchinarea acordata icoanelor, iar in anul 809 adauga FILIOQUE la Crez. 
2. francii duc o politica antielena, deoarece elenismul constituia trupul istoric al ortodoxiei....

Multe a mai avut de patimit Ortodoxia din cauza invaziei francilor si a altor popoare, dar Domnul nostru IISUS HRISTOS nu a lasat adevarul ascuns sub obroc, ci a ridicat pe sfintii Sai in apararea Adevarului, astfel prin al VIII-lea sinod ecumenic, de la Constantinopol, din anii 879-880, patriarhul Fotie cel Mare a condamnat ereziile francilor despre icoane si despre Filioque. Dar , francii nu au cedat lupta si in 1009 ei ocupa patriarhia Ortodoxa a Romei si il urca pe tron pe papa Sergiu al IV-lea care adauga la SIMBOLUL CREDINTEI, din nou, Filioque. Patriarhiile ortodoxe din Rasarit raspund prin stergerea numelui acestuia din Dipticile Bisericii Ortodoxe, fapt in urma caruia SCHISMA devine o realitate.
La 16 iulie 1054, Cardinalul Humbert, a asezat pe Sfanta Masa a Bisericii Sfanta Sofia din Constantinopol actul de afurisire a crestinatatii rasaritene. Prin aceasta fapta, crestinatatea franca definitiva separarea de Biserica Ortodoxa....
Apoi au urmat ordinele papale ale papei Grigorie al VII-lea, unde se declara stapanul absolut al bisericii universale si multe altele...cruciadele , scolasticii,  inchizitia, razboiul de 30 ani etc..

In concluzie nu pot sa fiu de acord cu invaziile celor care s-au abatut de la ce Sfintii Parinti ne-au lasat prin cele 8 sinoade ecumenice, canoanele lasate de acesti sfinti sunt litera de lege, nu avem , noi, cum sa le modificam, insa ei, papistasii au facut-o prin asalt, prin crime, prin ceea ce lui Dumnezeu nu ii place!

 

va urma