Cum linistim copilul cu tantrum (acces de furie)

Cand copiii sunt furiosi....

 

Deși pot fi frustrante și dificile pentru părinți, aceste manifestări tumultuoase ale micuților pot fi oportunități de educare, dacă părinții le gestionează cu succes și îi ajută să facă față emoțiilor cu care aceștia se confruntă.

Copiii sunt extrem de diferiți, de aceea nu există o „rețetă” care să funcționeze la toți, cu atât mai mult cu cât există două abordări diferite de parenting vis-a-vis de acest subiect, așa cum este detaliat mai jos.

Iată câteva sugestii de metode pe care le puteți aplica, pentru a vedea în ce măsură se potrivesc copilului și stilului dvs parental.

Prevenirea tantrum-urilor

• Identificați stimulii care declanșează comportamentul exploziv al micuțului. Pentru aceasta, puteți nota într-un jurnal ce anume îl face să devină mai irascibil și să se manifeste astfel: îi este foame? s-a plictisit? este prea stimulat (prea mulți copii în jur, prea multă agitație etc.)? este frustrat pentru că nu obține ceea ce dorește sau pentru că nu reușește să facă ceva anume? este prea obosit?
• Odată identificate situațiile predispozante, le puteți preveni împiedicând copilul să ajungă în punctul în care se declanșează manifestarea furiei. Nu îi oferiți, de exemplu, jucării care sunt mult prea complicate pentru vârsta lui sau evitați să ajungeți în zona cu dulciuri din supermarket dacă știți că acesta va cere insistent și zgomotos să primească ceva dulce. Mersul la cumpărături, vizitele, orele de masă sau de culcare pot antrena astfel de manifestări temperamentale, de aceea puteți să găsiți metode prin care să le faceți mai ușor de trecut pentru el. De exemplu, respectați programul de somn al celui mic, astfel încât să nu devină mult prea obosit (pentru că este posibil să devină mult mai irascibil), evitați magazinele sau raioanele în care ar putea fi atras de produse, oferiți-i ajutor când se joacă cu o jucărie complicată care i-ar putea produce frustrare.
• Tot în scopul prevenției este utilă și observarea limbajului non-verbal al micuțului care precede accesele de furie. Cunoscându-le, puteți interveni înainte de a se manifesta. 
• Ajutați copiii să identifice propriile emoții (furia, tristețea, frustrarea). De exemplu, dacă cel mic este supărat pentru că vrea să folosească tableta mai mult decât îi este permis, îi puteți spune „Știu că ești supărat pentru că ai vrea să te mai joci pe tabletă. E normal să te simți așa. Dar am stabilit că folosești tableta doar 1 ora pe zi.”
• Oferiți-i posibilitatea de a alege în loc să îi spuneți frecvent NU, pentru că și interdicțiile pot duce la frustrare. Prezentați-i mai multe alternative la activitățile pe care le puteți face împreună, la hainele pe care le poate purta în acea zi, la ce poate mânca la micul dejun etc. în acest fel îi oferiți și simul controlului.
• Încurajați-l și oferiți-i feedback pozitiv (verbal, prin îmbrățișări etc.) de fiecare dată când respectă regulile sau reușește să-și gestioneze frustrarea sau furia altfel decât prin aceste accese.

Când copilul are un acces de furie

Există două abordări diferite privind modul în care ar trebui să reacționeze părintele atunci când copilul are un tantrum.

Una dintre acestea recomandă ignorarea manifestării tumultuoase a copilului (părintele să nu privească și să nu îi vorbească copilului sau să iasă din cameră), până când cel mic reușește să se calmeze singur. Eventual i se poate lăsa la îndemână o jucărie preferată, pentru a se liniști mai ușor. Această metodă este recomandată în principal acelor accese temperamentale prin care copiii încearcă să obțină ceea ce își doresc. 

pff - ce greu de rezistat😓😅😃😃😉

Această metodă are la bază ideea că cei mici continuă acest obicei dacă observă că rezultatele sunt cele dorite, respectiv primesc ceea ce își doresc (atenție, jucăria din vitrină etc.). Ignorarea de către părinți a comportamentul negativ (cu condiția ca micuțul să nu se rănească singur sau să își pună siguranța în pericol), poate duce la încetarea acestor forme de manifestare.

Cealaltă metodă, susținută de adepții unui parenting necondiționat, pune un accent mai mare pe nevoia de sprijin și siguranță a copilului din partea părinților atunci când acesta este copleșit de furie și își pierde controlul. Indiferent de cauza care l-a determinat să ajungă în acest punct (fie metodă de reglare a emoțiilor, fie formă de manipulare) această abordare consideră că cei mici suferă și au nevoie de empatia și iubirea părinților.

De aceea se recomandă ca părintele să nu plece de lângă copil, să rămână calm și să încerce pe cât posibil să îl ajute să depășească aceste momente dificile. Dacă micuțul și-a pierdut controlul, părintele ar trebui să comunice cu el, într-un mod blând, dar ferm, să îi spună că înțelege prin ceea ce trece, fără a ceda la presiunea din partea acestuia („Văd că ești supărat pentru că îți dorești jucăria asta”), să îl ia în brațe (dacă cel mic îi permite) și să îl asigure că supărarea va trece și se va simți bine din nou.

Spre deosebire de ignorarea comportamentului copilului, susținătorii acestei metode consideră că prezența părintelui îi oferă acestuia siguranță și îi transmite mesajul că este iubit și susținut necondiționat, chiar și atunci când are un astfel de comportament.

După un tantrum

• După un episod de manifestare tumultoasă a furiei, găsiți un moment în care copilul este liniștit și discutați despre faptul că este normal să se enerveze, să se supere, să fie furios etc. și găsiți împreună modalități alternative prin care să se exprime (să deseneze o față furioasă, să rupă hârtie etc.)
• Încurajați copilul să vorbească despre ceea ce simte, pentru ca treptat să identifice și să înțeleagă emoțiile care stau la baza comportamentelor sale.
• Vorbiți cu cel mic despre comportamentul pe care l-a avut, explicați-i pe înțelesul lui de ce nu este potrivit să se rănească sau să lovească pe ceilalți și care este comportamentul pe care îl așteptați de la el data viitoare.
• Este important să nu recompensați (intenționat sau accidental) accesele de furie ale copilului. De aceea, consecvența dvs. în abordarea acceselor de furie este esențială. Dacă uneori ignorați comportamentul negativ al copilului și alteori îi oferiți ceea ce dorește, copilul ar putea deveni confuz.