Ma gândeam la postul pe care îl țineau sfinții și la scuzele noastre referitoare la greutatea postului.
În primul rand, postul este arătarea dragostei noastre către Dumnezeu. Însuși Mântuitorul a postit, deși nu era necesar, fiind fără de păcat, dar pentru a ne arată nouă pilda iubirii prin post și per ansamblu beneficiile postului atât pt trup cât și pentru suflet.
Revenind la sfinți, știm ca și ei aveau neputințe, dar cu toate acestea NU au renunțat la post. De ce? Pentru că sfințenia este o chestiune de asumare, nu de renunțare la tot ce este greu...
Da, postul este primit atât la cel sănătos, dar mai cu seama la cel neputincios.
A nu se înțelege ca dacă cineva are o neputință foarte mare, o boala cumplită și nu poate posti.. Nu la aceia ma refer, ci la noi cei care căutam mereu scuze sa nu postim, căci nu suntem mereu în cea mai bună forma.... Dar pt osteneala noastră, Dumnezeu ne va trimite multă mângâiere 🙏🙏🙏
Post cu multe roade sufletești la toată lumea! Dăruim puțin, iar în schimb primit enorm de mult de la Mântuitorul ❤️🙏
