Bucurie, pace și nădejde

 Bine v-am regăsit. Mulțumesc pentru interesul acordat acestui mic blog. Nu știu cât de mult va sunt de folos cele scrise aici. Ma străduiesc sa transmit ssa îmi insusesc și eu tot ce rămâne aici..  Astăzi doresc sa las aici o scurtă rugăciune pe care și eu doresc s-o învăț. Sa ne fie de folos 🙏❤️

Am găsit pe internet aceste cuvinte care doresc sa rămână și aici. Prietena mea draga de aici, Florica este însărcinată cu primul băiețel, după trei fetite. 

Am început sa aranjez casa încet, încet pentru primăvară și mai ales pentru sărbătoarea de Paști.. În fiecare zi câte puțin printre treburile cotidiene.  Asa ca astăzi am dat de o carte care încă nu am apucat sa o citesc, însă am răsfoit-o și ochii mi-au rămas la o mărturie... Cartea este aceasta. Nu știu când o sa apuc sa o citesc, dar voi consemna aici ceva foarte util pt noi toți..  Așadar este vorba de o minune pe care a săvârșit-o părintele Simon cu o familie care era într-un mare necaz. Povestește nora femeii care se afla în spital grav bolnava.  "Cu trei zile înainte sa moară soacra mea, o dusesem la spital, fiindcă starea i se agravase foarte mult. Soțul meu stătea treaz ca să nu o piardă din ochi, deși aveam trei asistente plătite pt acest lucru. Fie și asa! Să fie pentru odihna sufletului ei. Și fie ca fiecare copil să se invredniceasca să-și ajute astfel părinții, căci este o porunca dumnezeiască : "cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie...

Au trecut 6 săptămâni de la adormirea mamaiei mele Elisabeta. Astăzi am fost la biserica la parastas aici la Oradea. Acasă, familia face parastas și se da de pomana cele rânduite. De asemenea tot astăzi se merge la cimitir unde se citește de către preot rugăciunea pentru punerea Crucii.   Sufletul îmi este liniștit ca fiecare am pomenit-o fie la biserica, fie acasă cu rugăciune și milostenie.  Doamne, te rugam cu sfintii sa o așezi pe roaba Ta, Elisabeta!  Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească! În veci pomenirea ei dimpreuna cu toți cei adormiți din neamul ei. 

 Ma gândeam la postul pe care îl țineau sfinții și la scuzele noastre referitoare la greutatea postului. În primul rand, postul este arătarea dragostei noastre către Dumnezeu. Însuși Mântuitorul a postit, deși nu era necesar, fiind fără de păcat, dar pentru a ne arată nouă pilda iubirii prin post și per ansamblu beneficiile postului atât pt trup cât și pentru suflet.  Revenind la sfinți, știm ca și ei aveau neputințe, dar cu toate acestea NU au renunțat la post. De ce? Pentru că sfințenia este o chestiune de asumare, nu de renunțare la tot ce este greu...  Da, postul este primit atât la cel sănătos, dar mai cu seama la cel neputincios.  A nu se înțelege ca dacă cineva are o neputință foarte mare, o boala cumplită și nu poate posti.. Nu la aceia ma refer, ci la noi cei care căutam mereu scuze sa nu postim, căci nu suntem mereu în cea mai bună forma.... Dar pt osteneala noastră, Dumnezeu ne va trimite multă mângâiere 🙏🙏🙏 Post cu multe roade sufletești la...