Minune

Sunt datoare cu o mărturisire a unei minuni a  Sfântului Paisie făcută cu mine. Nu am vrut sa o dezvălui deoarece am zis ca să nu îl supăr cumva pe Sfânt...

De câteva luni ma durea încheietura mâinii drepte foarte tare, analgezicele nu aveau efect, începusem sa scap lucruri din mana dreapta.... 

Deodată mi-am adus aminte ca am puțin pământ de la mormântul Sfântului Paisie de la Suroti. 

Am început sa ma rog și am pus batistuta învelită cu  pământul de la mormânt și am ațipit puțin, apoi am mers la maslu la biserica. După încheierea maslului, părintele ne-a predicat fix despre Sfântul Paisie și lucrarea sa. 

A doua zi nu mă mai durea... 

Sfinte drag inimii mele, Paisie Aghioritul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! 

Slava lui Dumnezeu pentru harul dat sfinților spre ajutorul nostru. 

 

Mai jos am preluat ceva frumos de pe pravila.ro

Icoana Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

Icoana Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul 12 iulie

Fericirile Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

1. Fericiți sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii și trăiesc departe de lume și aproape de Dumnezeu împărtășindu-se de bucurii paradisiace încă de pe pământ.
2. Fericiți sunt cei care au izbutit să trăiască ascunși și, dobândind virtuți mari, n-au dobândit nici măcar o faimă mică.
3. Fericiți sunt cei care au izbutit să facă pe nebunii pentru Hristos păzindu-și în felul acesta bogăția lor duhovnicească.
4. Fericiți sunt cei care nu propovăduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o trăiesc și o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi trădează.
5. Fericiți sunt cei care se bucură când sunt clevetiți pe nedrept, iar nu atunci când sunt lăudați pe drept pentru viața lor virtuoasă. Acesta este semnul sfințeniei și nu nevoința seacă a faptelor trupești și numărul mare al nevoințelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie și cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creează numai simțăminte false.
6. Fericiți sunt cei care preferă să fie nedreptățiți decât să nedreptățească și primesc netulburați și în tăcere nedreptățile, arătând cu fapta că ei cred "întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul" și de Acesta așteaptă să fie îndreptățiți, iar nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se de deșertăciune.
7. Fericiți sunt cei care fie s-au născut betegi, fie s-au făcut din neatenția lor, dar nu murmură, ci slavoslovesc pe Dumnezeu. Aceștia vor avea locul cel mai bun în rai împreună cu mărturisitorii și mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos și-au dat mâinile și picioarele lor spre tăiere, iar acum, în rai, neîncetat sărută cu evlavie picioarele și mâinile lui Hristos.
8. Fericiți sunt cei care s-au născut urâți și sunt disprețuiți aici, pe pământ, deoarece acestora, dacă slavoslovesc pe Dumnezeu și nu cârtesc, li se păstrează locul cel mai frumos din rai.
9. Fericite sunt văduvele care au purtat haine negre în aceasta viață, fie și fără voie și au trăit o viață duhovnicească albă slavoslovind pe Dumnezeu fără să murmure, iar nu cele care poartă haine pestrițe și duc o viață pestriță.
10. Fericiți și de trei ori fericiți sunt orfanii care au fost lipsiți de afecțiunea părinților lor, deoarece unii ca aceștia au izbutit să-și facă pe Dumnezeu Tată încă din această viață, având în același timp depusă în casieria lui Dumnezeu afecțiunea părinților lor, de care s-au lipsit și care crește cu dobândă.
11. Fericiți sunt părinții care nu folosesc cuvântul "nu" pentru copiii lor, ci îi înfrânează de la rău prin viața lor sfântă, pe care copiii o imită și, bucuroși, urmează lui Hristos cu noblețe duhovnicească.
12. Fericiți sunt copiii care s-au născut sfinți "din pântecele maicii lor", dar mai fericiți sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moștenite, însă s-au nevoit cu sudori și le-au dezrădăcinat dobândind împărăția lui Dumnezeu "întru sudoarea feții" lor.
13. Fericiți sunt copiii care de mici au trăit într-un mediu duhovnicesc și astfel, fără osteneală, au sporit în viața cea duhovnicească. Dar de trei ori mai fericiți sunt copiii cei nedreptățiți care nu au fost ajutați deloc, ci dimpotrivă, au fost îmbrânciți spre rău, dar care, îndată ce au auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor și întorcându-se cu 180 de grade, și-au întraripat sufletul ieșind din sfera de atracție a pământului și mișcându-se în orbita duhovnicească.
14. Mirenii îi numesc norocoși pe astronauții care se mișcă în spațiu, câteodată în jurul lunii, alteori pe lună. Însă mai fericiți sunt nematerialnicii lui Hristos, zburătorii prin rai, care urcă la Dumnezeu și adeseori umblă prin rai, în adevărata lor locuință, cu mijlocul cel mai rapid și fără mult combustibil, ci doar cu un posmag.
15. Fericiți sunt cei care slavoslovesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi luminează și îi ajută să meargă noaptea, însă mai fericiți sunt cei care au priceput că nici lumina lunii nu este a lunii și nici lumina lor duhovnicească nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Căci zidirile, fie că lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conservă, dacă însă nu vor cădea razele soarelui peste ele, nu este cu putință să lucească.
16. Mirenii îi numesc norocoși pe cei care trăiesc în palate de cristal și au toate înlesnirile, însă mai fericiți sunt cei care au izbutit să-și simplifice viața lor și s-au eliberat de lanțul acestei evoluții lumești a multor înlesniri (de fapt a multor greutăți) și astfel s-au slobozit de neliniștea înfricoșătoare a epocii noastre.
17. Mirenii îi numesc norocoși pe cei care pot să dobândească bunătățile lumii. Dar mai fericiți sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos și se lipsesc de orice mângâiere omenească aflându-se astfel lângă Hristos zi și noapte în mângâierea Sa dumnezeiască, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: "Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multă și nu încape în inima mea cea mică".
18. Mirenii îi numesc norocoși pe cei care au funcțiile cele mai înalte și casele cele mai mari, deoarece aceștia au toate înlesnirile și duc o viață tihnită. Dar mai fericiți sunt cei care au numai un cuib în care se adăpostesc și puțină hrană și îmbrăcăminte, după cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit să se înstrăineze de lumea cea deșartă folosind pământul doar ca reazem picioarelor lor, ca niște fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lângă Dumnezeu, Bunul lor Părinte.
19. Norocoși sunt cei care devin generali și miniștrii, dar și cei care devin și pentru câteva ore, atunci când se îmbată și se bucură pentru aceasta. Dar mai fericiți sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat și au izbutit prin Duhul Sfânt să devină îngeri pământești. Unii ca aceștia au aflat caneaua paradisiacă prin care beau și se îmbată mereu de vinul paradisiac.
20. Fericiți cei care s-au născut nebuni, căci vor fi judecați ca nebuni și astfel vor intra în rai fără pașaport. Dar mai fericiți și de trei ori fericiți sunt cei foarte învățați, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos și își bat joc de toată deșertăciunea lumii. Această nebunie pentru Hristos prețuiește mai mult decât toată știința și înțelepciunea înțelepților întregii lumi.

Într-o altă postare o să vă povestesc despre filmul serial făcut de Mănăstirea Vatopedu despre viata și minunile Sfântului Paisie... Încă nu am terminat de vizionat primul sezon, dar am plâns de emoții... 

Despre slava deșartă...

Hristos a înviat!

Astăzi în duminică Tomii aici în Ardeal se face pomenirea celor adormiți. 

Am participat și noi la parastas. 

 Ieri a fost înmormântat papa de la Roma, deși nu avem treaba unii cu altii( catolici și ortodocși) am rămas impresionata de frumusețea icoanei Maicii Domnului din basilica Santa Maria Maggiore, biserica unde papa a fost înmormântat.

Icoana este deosebita, iar dacă va fi cândva sa ajung la Roma, cu siguranța am sa trec sa ma închin acestei icoane🙏❤️

Dar, postarea aceasta nu îl vizează pe papa, căci gândul mi-a fugit la Cuviosul Gherontie care făcea mai mereu giumbuslucuri. Citind ceva de la Sfântul Ioan Scararul despre slava deșartă mi-am dat seama ca tot ce făcea Cuviosul era tocmai de a nu cădea în păcatul slavei deșarte.

Iată ce ne sfătuiește Sfântul Ioan Scararul :

" Începutul izbavirii de slava deșartă este paza gurii și iubirea necinstirii, mijlocul este curmarea tuturor gândurilor de slava deșartă, iar sfârșitul - numai de ar avea vreun sfârșit acest adânc fără fund - este a face înaintea oamenilor ceea ce ne necinstește, fără a simți vreo tulburare în acest timp".

Oare cui nu-i dă târcoale slava deșartă?

Tot de la Sf. Ioan:

"Adesea Domnul pe cei cu slava deșartă ii vindeca de aceasta printr-o necinstire care li se întâmplă."

" Slava deșartă pe cei mâniosi ii face blânzi înaintea oamenilor."

Așadar sa ne păzim de slava deșartă atât cât t putem noi ca mireni și sa ne străduim sa păstrăm o stare lăuntrică de rugăciune permanentă. 

Cred ca multe care ne ispitesc(și pe mine) au la baza tot slava deșartă...

Încet ne apropiem de Învierea Domnului..

Iată-ne ajunși și aproape de Intrarea Domnului în Ierusalim și în penultima săptămână de post.

Pentru mine postul a debutat în primele săptămâni cu o stare de slăbiciune musculara, dar am trecut peste. O provocare a fost și sa găsesc combinațiile de alimente care sa nu îmi provoace diaree, deoarece știți ca eu nu mai am colecist... 

Slava lui Dumnezeu pentru toate! 

Ajutorul lui Dumnezeu este mereu cu noi și nu ne ajung cuvintele pentru a da slava care I se cuvine 🙏🙏🙏

Săptămâna asta am de extras niște dinți, ma rog mai mult resturi, deoarece nu se mai poate salva nimic. Astăzi am programare. 

Ieri am gătit o oala cu sărmăluțe de post învelite în foi de salata și umplute cu orez integral, hrisca și quinoa. Au ieșit gustoase. Sper ca să aibă priză ca și brioșele de sâmbătă cu pere și ciocolată, care s-au mâncat imediat, deși am copt mai multe tavi ca să avem și luni dimineață la mic dejun. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. 😀😉☕🤫

 Pesemne ca ma simt obosită, am avut o luna martie cu plimbări multe pe la spital cu copiii. Soțul a fost plecat cu serviciul (în Liverpool) aproape toată luna martie. Dar cu toate acestea nu ma plâng, ci doar dau slava lui Dumnezeu ca am reușit sa le duc pe toate ale casei.

Ispitele nu au stat și ele deoparte, mai ales când mi-am făcut timp sa citesc din canoanele aghiorite ale  Maicii Domnului... Cele mai mari ispite mereu vin de la casnici, de la socrii... Le trecem și pe acestea. În Joia Mare mergem la spovedanie și speram sa lăsăm toate cele murdare la scaunul de spovedanie.

Săptămâna aceasta mai citesc de aici:

În ce ma privește în acest post mi-am dat seama de subtitimea unor păcate care ma încearcă sau de altele care încă îmi dau târcoale...

Sper ca să nu costat doar, ci sa încerc sa cer ajutor sa scap de ele, sa îmi curat haina sufletului care nu prea este frumoasa înaintea lui Dumnezeu. Am nădejde în mila lui Dumnezeu și a sfinților Săi🙏

Deasupra am pus niște roșii uscate care au dat o aroma aparte. 

A inflorit magnolia din curtea bisericii

Duminică la biserica a fost frumos și predica mi-a ajuns la suflet. Am fost și la maslu și înainte de maslu m-am rugat Sfântului Paisie Aghioritul pt o problema de sănătate, alta decât cele expuse aici, iar la cuvântul de încheiere după maslu fix din Sfântul Paisie ne-a vorbit preotul 🙏😊😊😊

Am realizat ca în acele cuvinte ale preotului am găsit răspunsul dat mie de Sfânt. 

În concluzie nimic necurat nu va intra întru Împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca și noi sa ajungem ravnitori ai lui Iosif celui cu bun chip, cerând și primind Trupul lui Hristos, spre a-l înfășura în conștiința noastră ca într-un giulgiu curat întru alungarea demonilor potrivnici, spre sfințirea sufletelor și trupurilor noastre și spre slava Celui ce prin moartea Sa ne-a făcut nemuritori.

Va mulțumesc pentru ca îmi sunteți alături 🙏