Sfântul zidit în perete...

Uitându-mă la mine, ca am fost bolnava zilele acestea, și m-am vaietăt de starea și durerile mele, azi citind din cartea Sfinții Epirului, m-a uimit mucenicia Sfântului Dimitrie din Samarina +1808

Desigur ca Patimile pe care le-a indurat acest sfânt nu au grad de comparație cu ce am avut eu... 

"Numele de creștin este slava mea... De aici au turbat turcii și au început a-l batjocori și al tortura pe Sf. Dimitrie. Mai întâi i-au smuls cinstita icoana a Maicii Domnului pe care o purta cu multa evlavie la piept și care era făcătoare de minuni. Mai apoi i-au înfipt niște țepușe lungi sub unghiile mâinilor și picioarelor. Între timp Sfântul se ruga pt cei care-l chinuiau.. I-au pus în jurul capului un lanț de fier u țepi, l-au strâns cu putere, care s-a și rupt de la atâta strans. Când calaii au obosit, l-au legat și l-au închis în temniță. A doua zi l-au spânzurat cu capul în jos, deasupra unui foc mare. Focul îl îneca și ii parjolea pielea capului, dar pt a nu muri repede l-au scos din foc si l-au întins pe pamant. Durerile erau înfricoșătoare. Capul pârjolit, mâinile învinețite, picioarele legate în lanțuri îl dureau cumplit. I-au pus o scândură pe piept și săreau pe ea, pt a-i rupe oasele.

"Schimba-ți credință, ca să scapi! "ii urlau turcii.

" Asta nu se va întâmpla niciodată", răspundea Sfântul.

" Doamne, miluiește-ma pe mine!" se ruga Sfântul.

În cele din urma l-au zidit pe Mucenic într-un perete, punând ciment și pietre în jurul cuviosului sau trup, lăsându-i afara doar capul, ca să respire, și ii dădeau și de mâncare. Sfântul se ruga încontinuu. Agonia lui a ținut zece zile, după care Domnul l-a chemat la El. Ultimele lui cuvinte au fost: "întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, căci Domnul te-a binecuvantat".

Deci, nu exista comparație între ce noi suferim și chinurile martiri e ale mucenicilor. 

Noua ne lipsește răbdarea, dar mai ales rugăciunea în astfel de clipe. 

Sa avem parte și noi de rugăciunile Sfinților Mucenici ai bisericii noaste ortodoxe!