Gheronda Iosif Vatopedinul și femeia credincioasă
Bun găsit! În cartea Gheronda Iosif Vatopedinul, un surâs din vesnicie se afla un capitol în care o bătrânică evlavioasa, care și-a afierosit toată viata lui Dumnezeu printr-o purtare exemplara, cu multe fapte bune, l-a întâlnit pe Gheronda la biserica metoc a manastirii Vatoped din Portos Lagos. Aceasta și-a descarcat năduful, fiind ușor deznădăjduita de faptul ca toată viata a trudit în cele ale sufletului și ajunsa la o vârstă înaintată credea ca mântuirea i se cuvine, datorita faptelor ei... Gheronda a încredințat - o ca mântuirea sufletului nu este un schimb, adică fac toate faptele bune și voi fi sigur ca ma voi mântui, ci ca mai degrabă trebuie sa te lepezi de sine, sa te bazezi pe mila Domnului ca har, și nu ca pe o premiere a ceva. Așadar spunea Gheronda acestei femei ca faptele bune și virtuțile sunt datoria noastră fata de societate și chiar față de noi înșine. Dumnezeu nu câștiga nimic din faptele noastre. Nicio faptă a noastră nu îl obliga pe Dumnezeu să ne mântuiască...