Gheronda Iosif Vatopedinul și femeia credincioasă

Bun găsit!

În cartea Gheronda Iosif Vatopedinul, un surâs din vesnicie se afla un capitol în care o bătrânică evlavioasa, care și-a afierosit toată viata lui Dumnezeu printr-o purtare exemplara, cu multe fapte bune, l-a întâlnit pe Gheronda la biserica metoc a manastirii Vatoped din Portos Lagos. Aceasta și-a descarcat năduful, fiind ușor deznădăjduita de faptul ca toată viata a trudit în cele ale sufletului și ajunsa la o vârstă înaintată credea ca mântuirea i se cuvine, datorita faptelor ei...

Gheronda a încredințat - o ca mântuirea sufletului nu este un schimb, adică fac toate faptele bune și voi fi sigur ca ma voi mântui, ci ca mai degrabă trebuie sa te lepezi de sine, sa te bazezi pe mila Domnului ca har, și nu ca pe o premiere a ceva.

 Așadar spunea Gheronda acestei femei ca faptele bune și virtuțile sunt datoria noastră fata de societate și chiar față de noi înșine. Dumnezeu nu câștiga nimic din faptele noastre. Nicio faptă a noastră nu îl obliga pe Dumnezeu să ne mântuiască. Deci, prin fapte ne străduim doar sa ne arătăm intenția și credința noastră, ca să Îi dăm putința sa ne ofere în dar mântuirea. Mai spunea părintele Iosif ca atunci când ne infrânăm, postim, facem milostenie, etc, Dumnezeu ce primește de la noi? Nimic. 

Faptele bune de le vom lucra, pentru noi le lucram. La fel și cu cele rele. 

Acea femeie evlavioasa s-a bucurat mult de cuvintele lui Gheronda și a înțeles calea și astfel a plecat împăcată la casa ei.

O floare duhovniceasca a Muntelui Athos. 

Gheronda în mijlocul copiilor