Pentru ce?

 Pentru ce viața îi este grea omului?

Iată ce răspuns ne da Sf. Iustin Popovici:

Pentru că omul a născocit moartea, instaurand-o in el și în toate făpturile din jur. Iar moartea este izvorul nesecat al tuturor chinurilor și durerilor. Toți nervii pornesc de la om, fiindcă el este ganglionul central al morții. In realitate, moartea e singura amărăciune a vieții. Din ea purcede toată tragedia existenței.

Viața pământească a omului nu este altceva decât o neîncetată lupta cu moartea, cu înaintemergatorii ei, cu însoțitorii și cu oștirile ei. Aici nu exista nicicând armistițiu, și cu atât mai puțin pace. Moartea îl ataca necontenit pe om și din afara și dinlăuntru. Cum? In ce fel? Din afara, prin ispite, iar dinlăuntru, prin bolile vazute și nevăzute....

Din această situație exista o singura ieșire, o singura salvare: Învierea lui Hristos și biruința pe care ea o aduce asupra morții. Așa cum moartea este izvorul tuturor amărăciunilor- este atoateamaraciunea; tot astfel Învierea Mântuitorului Hristos este izvorul oricărei bucurii- este atoatebucuria.