Doamne și stăpânul vieții mele

Ieri am avut timp alocat pentru a începe ordonarea bibliotecii, a șterge praful și mai ales pentru a selecta lecturile propice Postului Mare, de la cărți de lectura duhovniceasca la cărți de rugăciune, canoane...

Am dat și peste un cuvânt al părintelui Ioan Sismanian, care a dat un interviu revistei Leacuri și rețete mănăstiresti, nr. 49.

Asadar, părintele pornește de la rugăciunea Sf EFREM, Doamne și stăpânul vieții mele, de unde face o comparație frumoasa a acesteia spunând ca e bine sa spunem mereu și Iubire, stăpân al vieții mele, adică în adânc, Răstignire, iubire a vieții mele!

Fiind un act al jertfelniciei, al stăpânirii de sine, pentru ca postul și răstignirea sunt o stare de dar, nu o stare de restictii sau de rău. În nici un caz de rău, ci de bine, pentru ca renunti la tine! Cea mai clara răstignire pe care o avem noi este lepădarea de propria voie, asta este starea de răstignire... 

Sa luam aminte fiecare dintre noi, la menirea noastră!