Am călătorit cu tren de noapte de la Oradea la Craiova.
La gara în Craiova ne-au așteptat tatăl meu împreună cu fratele meu.
Am ajuns la 5.30 dimineața în Craiova și mi-a făcut placere revederea cu orașul meu natal, orașul copilăriei și al studenției mele. În treacăt spre Segarcea, am admirat puțin din centrul orașului și Universitatea.
Impresia a fost puternica, mai ales ca de peste 13 ani nu am mai fost acasă.
Am ajuns la casa părintească pe la 6.20 când era încă întuneric afara. Am văzut-o pe mamaie în sicriu și am remarcat chipul ei senin, frumos.
Când s-a mai luminat afara am tamaiat și i-am aprins lumânări.
Afară vremea a fost neașteptat de rece. Drumul spre biserica a fost însoțit de un frig naprasnic.
La biserica, la slujba de înmormântare a fost liniște deplina. Părintele m-a invitat să când și eu alături de dascăl câteva cântări din slujba înmormântării. Am făcut ascultare și am cântat și eu câteva strofe din cartea slujbei de înmormântare.
Ma uitam la mamaie și totodată strigam cu sufletul la Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească alături de cei drepți.
Dupa slujba de la biserica am plecat la cimitir. Impactul ingropaciunii a fost puternic. Aici s-a terminat cu tot ce a fost ea cu trupul. Punerea ei în mormânt a fost un moment de trezvie deoarece la plinirea vremii cu toții ne vom da cu trupul Pământului. De asemenea soarele și-a făcut prezența cu razele lui calde, parcă ar fi știut cât de mult inghetasem de frig. Chiar ar rămas cu candoarea acelor raze de soare...
Am mai zăbovit puțin la mormântul ei, punând candele și flori.. De la mormântul ei am mers la mormintele celorlalți bunici...
Familia a optat pentru o firma de pompe funebre care au oferit servicii foarte bune. Am remarcat delicatețea cu care au făcut toate cele necesare....
Spre seara am plecat la Craiova sa ne întoarcem cu trenul de noapte la Oradea. Rudele ne-au umplut de daruri. Abia am reușit sa le cărăm până acasă. Parca uitasem ospitalitatea de acasă 😊
Am plecat de la Segarcea cu sentimente de liniște și pace și cu nădejdea primirii celor rânduite pentru odihna sufletului roabei lui Dumnezeu Elisabeta.
 |
| În drum spre Craiova |
 |
| Mamaie mireasă. Am întrat în odaita ei și am găsit acest tablou și am zis ca am o amintire cu ea. |
 |
| La gara așteptând trenul spre Oradea |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu