Rosturile femeii

Femeile sunt fapturile și roadele iubirii. Sunt mai curate decât bărbații, fiindcă altfel Dumnezeu n-ar fi lăsat ca feciorie și curăție sa fie de gen feminin. Femeia le împodobește pe toate și ea hotărăște dacă va rămâne curata toată viata sau va rămâne asa măcar pana în ceasul căsătoriei sale. Se unge cu nectar de flori curate, care-i imbujoreaza ușor obrajii, cum sunt pruncii în primele lor zile pe pământ.

Oare femeia contemporana mai păstrează toace cele descrise mai sus? Desigur ca reperele corecte sunt cele ale sfintelor femei printre care amintesc de Sfânta Xenia din Roma care a fost constransa sa se căsătorească, dar ea s-a împotrivit și a urcat într-o luntre ca să fuga. Sfânta a reușit sa se calugareasca apoi după o vreme a murit. La moartea ei au apărut stele pe cer având în mijloc o cruce care o însoțea spre mormânt.

Sfânta Muceniţă Haris, căreia i s-au tăiat picioarele și astfel s-a săvârșit. Haris este la Hristos al ei plina de har, și cu picioarele de har aleargă la Dumnezeu. Este acolo.

Rostul femeii este unul deosebit indiferent de contextul vremii în care trăim. Cert este ca ea, femeia are o chemare de jertfa mai mare față de bărbat.