Despre milostenie
Bun găsit!
Iată-ne ajunși și în ajunul praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, praznic împărătesc. Ce ne-am face fără Duhul Sfant, Cel care viaza în toate.
Dar înainte prăznuirea Duhului Sfant s-a rânduit pomenirea celor adormiți, căci și ei sunt în comuniune cu cei vii. Mi se pare atât de frumos acest lucru.
Am dus și eu la biserica un pomelnic și prinse pentru cei dragi. Fie ca Multmilostivul Dumnezeu sa primească sfintele rugăciuni 🙏🙏🙏
Pentru noi cei vii, milostenia este o unealta pentru câștigarea vieții veșnice. Deși suntem încă în viata, parca tot sovaim în a face fapte de milostenie, invocând motive de tot felul. Eu nu sunt atât de milostiv, ba prea puțin.
Dar mi-am amintit de Sfântul Ioan cel Milostiv care a văzut milostenia în chip de fecioară, care i-a spus ca îl poate conduce la Împărat dacă va fi mereu milostiv. Aceasta arata, desigur, cât de îmbelșugat sălășluia darul dumnezeiesc al milostenie în sufletul lui.
Noi, însă, dacă nu putem avea acest dar dumnezeiesc, sa avem cel puțin pomenirea morții , care ne va ajuta întotdeauna ca un străjer, încât să rămânem neclintiți când va fi nevoie, când pricinile și pretextele, obiceiurile și stările noastre apăsătoare, ba încă și diavolul ne vor duce spre păcat. Cu toții sa ne străduim sa dobândim pomenirea morții, acest ajutor bun și ocrotitor. Amin.
Cuvântul de mai sus l-am găsit în cartea Gheronda Iosif Vatopedinul - un surâs din vesnicie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu