Odata era un orfan pe nume Simeon, care muncea ca hamal in portul Pireu. Acesta avea obiceiul ca in fiecare dimineata sa treaca pe la Biserica Sfantului Spiridon, unde inaintea catapetesmei spunea:
- Buna dimineata, Hristoase al meu! Sunt Simeon. Ajuta-ma ca sa-mi castig painea!
Seara, cand isi termina lucrul, trecea din nou pe la biserica, mergea in fata catapetesmei si spunea:
- Buna seara, Hristoase al meu! Sunt Simeon. Iti multumesc ca m-ai ajutat si astazi!
...Si astfel treceau zilele lui Simeon. Dupa o vreme toti membrii familiei sale au trecut la Domnul, rapusi de tuberculoza. Ramanand singur, Simeon a continuat sa munceasca fara sa carteasca, neincetand sa il viziteze pe Hristos in fiecare zi la Biserica Sfantului Spiridon.
Cand Simeon a imbatranit, s-a imbolnavit. A stat in sptal o luna de zile. Intr-una din zile o asistenta l-a intrebat:
- Bunicutule, de atatea zile esti aici si nu a venit nimeni sa te vada. Nu ai pe nimeni in lumea asta?
- Copila mea, Hristos vine in fiecare dimineata si seara si ma mangaie.
- Si ce iti spune?
- Buna dimineata, Simeoane! Sunt Hristos. Fa rabdare! . Buna seara, Simeoane! Sunt Hristos. Fa rabdare!
despre RABDARE
Ierom. Eftimie Athonitul - Asceti in lume.
Comentarii
Trimiteți un comentariu