''Mi-a amintit de nevoia de a ma ruga ''
Parintele avea intotdeauna randuit sa se roage la 10.30 seara. Odata, pe cand eram impreuna cu el la o astfel de ora, m-a chemat aproape de el si a unit trei degete, le-a pus pe fruntea mea si a inceput in tacere fara ca eu sa aud ceva, sa se roage vreme de aproape 5 minute. Cand a terminat mi-a spus: ''In fiecare seara la 10.30 ma rog, asa cum fac si ceilalti fii ai mei duhovnicesti; o sa te rogi si tu la aceeasi ora pentru a ne uni cu totii deodata cerelile la Domnul nostru''. I-am fagaduit, dar l-am intrebat ce voi spune in rugaciunea mea. ''Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!'', imi raspunse Parintele, ''nimic altceva. Si stie Hristos de ce anume avem nevoie''.
Intr-adevar , am inceput sa ma rog dupa indemnul Parintelui. Intr-o seara insa n-am reusit sa ma rog din pricina neputintelor mele. In dimineata urmatoare m-a sunat Parintele spunandu-mi:
- Nu stii ca rugaciunea este vorbire cu Domnul si ca nu trebuie s-o uitam? ''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu