Cat de frumos!

Citind ceva de la starețul Efrem Filotheitul....
" Dumnezeul meu, Hristoase al meu, dar ce ești? Inima mea e aproape gata sa se spargă, atât de dulce ești! Ce sa spun? Ma minunez de Tine! Ca o lumânare se topește inima mea, fiindcă în toate sunt nevrednic și neispravit. Când te voi vedea, Părintele meu? Nu voi trai, dacă se va întâmpla asa ceva, căci care fire zidita Te poate suferi? Dulceața Ta depășește orice rațiune și cuvânt..."
" Din ieslea smereniei și a dragostei sa ne binecuvânteze cu Dumnezeiasca Lui Naștere. Sa ne binecuvânteze sa urmam și noi pilda sfântă ce ne-a lăsat-o cu viata Sa. Să ne binecuvânteze sa  înfăptuim dragostea, smerenia, ascultarea. Și sa ne invredniceasca sa ajungem acolo Sus, unde ne va încununa din nesfârșita dragoste și milostivire, fiindcă nu suntem vrednici de cunună. Nesfârșita Sa mila sa treacă cu vederea păcatele noastre... "


O, Doamne fii cu noi acum și în toate zilele!