Cuvânt cu putere multă: rugaciunea

Hristos s-a înălțat!

Traversam o perioada importantă în viata bisericii aflându-se în perioada dintre Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt.

De abia de astăzi vremea s-a mai încălzit pe la Oradea. Am stat după Liturghie câteva minute în curtea bisericii la soare.

Lectura de după amiaza a fost despre rugăciune și despre cum o vede Sfântul Ioan Scararul pe aceasta.

Consemnez aici în vederea luării aminte a ceea ce reprezintă sau ar trebui sa reprezinte rugăciunea în viata mea:

> rugăciunea în sensul cel mai adânc este petrecerea și unirea omului cu Dumnezeu 

> rugăciunea este întărire lumii, împăcare cu Dumnezeu, Maica și totodată fiica a lacrimilor 

> rugăciunea este ispasire a păcatelor, pod pentru trecerea ispitelor, zid care ne apară de necazuri

> rugăciunea este sfarâmare a războaielor, lucrare a îngerilor, hrană tuturor celor fără de trupuri

> rugăciunea este veselie viitoare, lucrare fără de sfârșit, izvor al virtutilor, pricinuitoare a darurilor, sporire nevăzută, harană a sufletului, luminare a mintii, secure care taie deznadejdea, arătare a nadejdii, nimicire a intristarii

> rugăciunea este imblânzire a mâniei, oglinda a creșterii duhovnicești, cunoaștere a sporirii, descoperire a așezării duhovnicești, cunoaștere a sporirii, prevestitoare a rasplatirii viitoare, semn al slavei. 

Pentru cel ce se roagă cu adevărat, rugăciunea este curte judecătorească, judecătorie și scaun de judecată a Domnului mai înainte de judecată cea înfricosata.