De fiecare dată atunci când trupul mi-e slăbit mă gândesc la clipa inevitabilă a trecerii sufletului de la moarte la viață, căci trupul moare pentru a se slavi sufletul...
Ieri a fost apogeul răcelii, care de data asta a fost altfel, cu dureri mari de mijloc, digestive etc...
Cel mai tare mi-a părut rău, că fiind atât de bolnava, cine îi va mai îngriji pe copii...
Glasul inimii mele a strigat pe la mai toți sfinții pe unde am fost in pelerinaje. Astăzi sunt mult mai bine. Încet, incep să îmi revin ...
Am găsit pe birou și acest cuvânt extras din calendar, dar pe care nu am mai avut timp să îl răsfoiesc la zi...
Totuși, în boală este o mare taină a relației omului cu Dumnezeu!
Aveți grijă de sănătatea voastră. Și eu am avut, dar când e sa te îmbolnăvești nu ai decât să treci ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu