Treceți la conținutul principal

Ultima zi din octombrie...

Iată că s-a scurs și luna octombrie, o luna cu de toate pentru toti😊
Maine e prima zi din noiembrie, luna mea, când aniversez de trei ori😊😘 Ce frumos😘
Pentru anul acesta de ziua mea doresc un cadou aparte, asa ca miercuri spre joi pornesc spre Tismana cu multa dragoste.... 
Sunt recunoscătore familiei și celor apropiați pentru gândurile bune și cadourile făcute, și pe cele care încă nu le-am primit, și mă bucur ca să dăruiesc și eu la rându-mi din toate cele primite și nu doar!
Sufletul meu dorește liniștea ca pe cel mai mare dar, asa că unde as fi putut să găsesc acest dar mai intens decât la mănăstire, stand pe îndelete la rugăciune și odihninu-mi sufletul!
Nu știu cât voi sta și ce voi face acolo... Mi-as dori sa ajut la ceva treburi, dar nu depinde de mine...
Oricum până  duminica spre luni dimineață trebuie sa fiu acasă, atât am invoire😊
 Mulțumesc prietene dragi și nădăjduiesc ca luna care vine sa fie mai blândă! 
Vă duc pe toate cu mine la mănăstire. 
Cine are Facebook o sa vadă și ceva filmulețe.... Atât cât o sa am semnal, dacă nu voi posta după ce ma întorc... 
Cu prețuire pentru fiecare dintre voi care mă citiți și îmi trimiteți gândurile voastre bune😘😘😘
  Ceva 😘

Comentarii

  1. Maria, care nu știu cine ești, nu am sa mai postez mesaje de la necunoscuți...
    Am o grămadă de sfătuitori, mai buni și decât duhovnicul meu, ma gândesc...
    Nu am pentru ce sa ma justific în fata ta, Maria sau oricine ai fi aici...
    Îți doresc cu adevărat sa afli pace de care vorbeai. Eu am pace, însă caut liniștea aceea a sufletului unde poți sa te desprinzi mai ușor te toate...
    În fine...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici nu caut sa îmi postezi nimic, nu scriu pentru publicitate.
    Dacă vrei sa înțelegi, mă bucur, dacă nu, măcar sa te gândești putin… se vor întoarce împotriva ta cândva frustrările celor din familie pentru evadările tale.
    Și încă ceva, aniversare înseamnă împlinirea unor ani de la un eveniment, iar onomastica este sărbătorirea numelui. Nu sunt același lucru. Poți spune sărbătorire in loc de aniversare.
    La mulți ani, in Hristos, cu înțelepciune, îți doresc din inima! Observ ca esti copil încă, ai multă naivitate…

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Maria!
      Nu știu de ce ma mai citești, dacă nu îți place blogul meu.
      M-aș bucura sa te cunosc personal, înainte sa te etichetez pe aici...
      Numai bine!
      Te pomenesc la mormânt la Cuviosul Gherontie, te duc cu mine acolo...

      Ștergere
    2. In acești 11 ani de când sunt căsătorită am fost o singură dată într-un pelerinaj de 2 zile fără familie. A fost atât de frumos. Cum m-am rugat atunci de intens pentru copii și soțul meu, nu îmi amintesc să mă mai fi rugat altă dată. Mi-am odihnit mintea, mi-am încărcat sufletul și am venit acasă cu o stare de bucurie și liniște care m-am însoțit multe zile după aceea. Cred că orice creștin are nevoie la un moment dat să petreacă un astfel de timp într-un loc unde este slăvit numele lui Dumnezeu, deoparte de agitația orașului. Îmi aduc aminte de părinții de la Optina, care îi opreau pentru câteva zile pe anumiți pelerini, ii cazau la ei, ii spovedeau, ii împărtășeau, le citeau anumite rugăciuni pentru tămăduirea de problemele pe care aveau apoi aceștia plecau acasă complet vindecați, slăvind numele lui Dumnezeu.
      Daca și soțul este de acord ca soția să meargă pentru câteva zile la o mănăstire, nu văd ce probleme ar fi.Ca doar și soții creștini merg în muntele Athos, tot pentru ei și pentru familie.

      Ștergere
    3. Cealaltă Andreea, 2 zile in 11 ani plecată in pelerinaj, cu copiii lăsați in grija unui adult care sa ii supravegheze continuu, cu voia soțului, nu este același lucru cu a-ti lăsa de mai multe ori pe an copiii minori in grija soțului plecat la munca o parte din zi, sau sa aibă grija unii de alții, deși au pana in 14 ani sau mult mai putin. Căci dacă se întâmpla ceva, parintii răspund penal pentru copiii minori lăsați nedupravegheati.
      Ii explicam Andreei-posesoarea blogului- ca pacea și liniștea trebuie sa vina aici, in sânul familiei, unde îți e crucea data, aici te vei mântui, e vorba de asumare. Adaug acum ca nu e bine sa vânezi senzații tari “duhovnicești” alergând habotnic pe la mănăstiri. Nu e bine ca o mama sa își permită luxul de a fi pelerin singur, fara soț și copii, o data la una-doua luni.
      Sa va fie tuturor de folos, pana la urma, orice ati alege! Doamne miluiește!

      Ștergere
    4. Maria, dar tu ești frustrată sau invidioasa?
      Binele tău asa cum îl vezi tu, dorești sa îl impui și altuia, doar ca asa vrei tu?
      Ma cunoști de faci remarci de acest gen? Totuși, cred ca îți permiți cam multe...

      Ștergere
  3. Doamne ajuta Andreea, pentru o luna mai buna. Abia astept sa citesc postarile tale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fel și pentru dumneavoastră!
      Sunt cu gândul la ANDUȚA 😘😇

      Ștergere
    2. Multumesc pentru gandul si rugaciunile tale. Dumnezeu si Miaca Domnului sa iti rasplateasca dragostea!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O noapte de durere...

Noaptea trecuta am petrecut-o așa Da, din cauza unei dureri abdominale intense, niște crampe mari, am ajuns la Urgenta. Bineînțeles ca din cauza durerilor atât de intense am făcut și hipertensiune arteriala, dar slava lui Dumnezeu ca mi-a trimis oameni buni în cale și m-au ajutat cu toate analizele, investigațiile și medicația potrivita.Chiar sunt niște oameni dedicați la UPU.  Luni dimineață m-am dat jos din pat cu dureri de cap, dar am luat 1 nurofen, insa fără efect. Ștefania avea accese de  tuse  și am mers cu ea la dr de familie. A primit tratament, apoi am mers la farmacie sa ridic reteta și tot ma durea capul. Farmacista mi-a dat un cafetin. Degeaba.. A trecut ziua de luni cum a trecut..  Marți, însă slăbiciunea trupeasca s-a instalat in grabă, dar am zis ca seara ne punem la somn mai devreme și ma voi reface... Nu, nu a fost așa... Pe la ora 23 am simțit niște dureri tăioase de burta, încât abia mai respiram.. Am luat un ketotifen de 80 mg, dar fără succes. Durerea

Nicio bucurie nu vine fără o încercare...

Bucuria mea, Hristos a înviat! În ziua Învierii primeam Sfânta Împărtășanie, bucuria e fost atât de mare încât, când am venit acasă de la biserica sa luam masa am avut un sentiment ușor de tristețe ca se încheie postul, asa parca un presentiment, fără sa ii dau mare atenție... Deși nu am făcut deloc exces culinar, doar am gustat din cele pregătite, știind ca am probleme cu vezica biliara și nu as fi dorit sa complic situația mai ales ca era o sărbătoare atât de mare, insă în a doua noapte de după Înviere m-a apucat criza de colecist puternica declanșată și pe fondul oboselii acumulate și am ajuns iar la U.P.U... De data asta Ștefan m-a condus, după ce a văzut cum nu mai puteam respira de durere în abdomen... Mie îmi stătea gândul ca voi lipsi de la Liturghie a doua zi de Paști. 🥹 Am făcut alte analize care au reconfirmat ca am vezica plina de calculi biliari... De data asta durerea nu a mai cedat asa de ușor, a fost solicitat chirurgul de garda pt a ma întreba dacă am de gând sa ma op