Vântul ceresc

Pornind de la Evanghelia de la Ioan, capitolul 3, vers. 1-8, în care Nicodim i se mărturisește lui Hristos:

Sfântul Atanasie cel Mare scrie urmatoarele:

" De trei ori în viață trebuie sa ne naștem. O naștere este ieșirea din sânurile de mamă, când adică din pământ pe pământ ne aducem, iar celelalte doua ne sunt de la pământ către cer, din care una este mulțumitoare, adică aceea pe care o avem prin dumnezeiasca baie a Botezului, iar alta, a treia, este prin Pocăință și din ostenelile cele bune. Și într-aceasta din urma suntem noi acum".

Nașterea a doua, din apa sfințită, prin harul Duhului Sfânt, face din om o făptură nouă( 2 Cor. 5:16). Lucrarea aceasta e tainică, neînteleasă de minte, căci ar putea sa spună cum se spala sufletul de păcate și se sfințește în baia Nașterii a doua și prin innoirea Duhului Sfânt. N-a priceput-o nici Nicodim și n-o pricepem nici noi. Căci e taina dumnezeiască, lucrare sfântă, care se aseamănă cu suflarea vântului, pe care numai o simțim, dar nu o putem urmări.

Vântul suflă unde vrea... Nimeni nu-l poate opri, nimeni nu-i poate arăta calea, dar în același timp, toți știu ca fără ajutorul vântului, viata pe pământ ar fi cu neputință.

Lucrarea vantului este una dintre cele mai binefăcătoare. El aduce primăvara și primeneste aerul, tot vântul scoate și poartă pe aripile sale mirosul florilor... Acolo unde lipsește adierea vântului, aerul e stricat, florile rămân fără de roduri și munca omului e în zadar.

Acum putem înțelege de ce Iisus Hristos aseamănă lucrarea Sfântului Duh cu suflarea vântului. Harul Sfântului Duh, asemenea vântului, primește sufletul omului; îl sfințește și îl face locaș dumnezeiesc; rodeste în el cuvântul Evangheliei. Sfântul har, ca un vânt ceresc, trezește conștiința omului și o face să fie pururea curată. Sfântul har bate în pânza sufletului nostru, cum bate vântul în pânza corăbiilor, și nu ne lasă să dormim în somnul de moarte al păcatului.

Extras din cartea pr. Ilarion V Felea, Pildele Mântuitorului. 

Gânduri de sfârșit de august...

Bun găsit! 

Pe la Oradea luna august a fost una neașteptat de caldă. Dacă luna lui cuptor a fost torida și am rezistat cumva căldurii, în august am avut de tras din cauza aerului fierbinte.. 

Efectiv au curs apele pe noi la propriu non stop. 

Abia în seara asta a plouat puțin. 

Speram, ca încet încet, temperaturile se vor apropia de normal.

Am ieșit cu parc imediat după ploița mult așteptată. Fetitele au fost incantate sa găsească un arici curios și drăguț. 

Pe de alta parte ne pregătim de nunta în familie. Nunta cumnatei mele, Ana și a lui Marius care va fi la Cluj chiar în weekendul dinainte de începerea noului an școlar. 

O sa fie o aventura deoarece nunta se va oficia dis de dimineață la Cluj, deoarece Ana a dorit sa fie cununată de pr Ciprian de la bisericuța din Hasdeu. Apoi din Cluj ne vom duce la o pensiune dintr-un sat din jud. Cluj. Tot la aceasta pensiune o sa ne cazam vineri și sâmbătă...

Duminica în 8 septembrie trebuie sa fim acasă sa ne pregătim de școală.

Apropo de vacanta de vara, am impresia ca a trecut foarte repede. 

Sunt recunoscătoare pentru această ploaie de seara, care era atât de așteptată. 

Sfântul Porfirie - Vindecare la distanta

 Despina era lumina părinților ei, a doua fetiță din cei cinci copii. Oameni credincioși, fuseseră greu încercați când Eva, cealaltă fată, le pierise într-un accident de mașină, la doar 12 ani. Le rămă­sese Despina, care, prin delicatețea ei, prin verva și bucuria ei de a trăi, toată numai un zâmbet și o ener­gie, îi făcuse să uite de necaz. Un mitropolit grec, Nicolae al Mesoghiei, care le era apropiat, avea să scrie despre Despina că face parte din categoria ființelor care par că nu au „nici o legătură cu păca­tul, cu bolile, cu moartea. Când vii în contact cu ele, uiţi tot ce este negativ, orice primejdie, orice este întunecat.” Cu toate acestea, boala nu a ocolit-o pe Despina. Totul a început cu o banală durere de mă­sea. A mers la dentist, dar măseaua ei era sănătoasă. Cauza durerii era mult mai profundă și boala, mult mai gravă. I s-a pus diagnosticul de cancer al osului mandibulei, o variantă de tumoră foarte agresivă, cu un prognostic de supraviețuire de doar 10%, și asta, pentru maximum cinci ani. Diag­nosticul era, practic, o condamnare la moarte, și încă o moarte în chinuri. Pen­tru a-i prelungi fetiței viața, era necesară eliminarea mandi­bulei și înlocuirea ei cu un fragment de os prelevat din bazin, iar această ope­rație ar fi trebuit făcută ur­gent și, dacă se putea, în America. Totul, pentru a mai trăi cinci ani, cu un chip desfigurat. Peste credința puternică a familiei Des­pinei se așezase o cruce de plumb. Uce­nici apropiați ai părintelui Porfirie au alergat la el, ca la ultimul li­man. Pe bă­trân vestea l-a mâhnit adânc. I-a povă­țuit, așa cum făcea de fiecare dată, să facă ce spun medicii. Să plece repede în America. Și să se roage. Trei zile mai târziu, Despina era cu mama ei în Ohio, gata de operație. Medicii de acolo repe­taseră investigațiile și confir­maseră diagnosticul crunt, așa că se hotărâseră să acționeze rapid. Mamei i s-a făcut un instructaj. A primit un soi de servietă cu un instrumentar prin care urma să își hrănească fiica – un soi de tortură lentă și lungă. Înainte ca Despina să intre în operație, mama ei a sunat disperată la părintele Porfirie, dar de la celălalt capăt al firului nu răspundea ni­meni. Rugăciunile ei către cer se înte­meiau pe cele ale sfântului. Avea nevoie de la el de un cuvânt de încurajare și nu-l putea primi. În cele din urmă, Despina a intrat în operație, dar a ieșit repede. Medicii nu au găsit nimic, nicio tumoră, nicio problemă gravă. Doar o măsea cu o rădăcină rebelă, care nu se dezvoltase nor­mal. I-au scos-o și au externat-o. To­tul părea extraordinar, chiar prea bine pentru a fi adevărat. Ma­ma a sunat din nou la pă­rintele Porfirie. De data aceasta, bătrânul a răs­puns rapid și i-a zis din prima clipă, înainte ca ea să îi spună de re­zultatul operației: „«Tre­cut-am prin foc şi apă, şi ne-ai scos întru odihnă»! (Ps. 65:12) Vezi? Docto­rii i-au scos un dinţişor şi s-a liniştit şi ea, şi noi. Acum trebuie să începeți cânta­rea de slavă! Nimic alt­ce­va! Atât”. Sfântul i-a mai spus mamei să nu se în­toarcă imediat în Gre­cia. Să mai stea o săp­tă­mână în America, să se plimbe, să se bucure… De bună seamă Cuviosul Por­firie fusese în sala de operație din Ohio, to­pind, cu rugăciunile sale, tu­mora. Pe cerul Despinei nu a mai apărut de atunci nicio umbră. E căsătorită, fericită, are o familie mare, cu mulți copii.

Un "medicament" la îndemâna tuturor

Da, medicamentul minune este rugăciunea. Iată ce cuvinte ne-a lăsat părintele Ilarion V. Felea despre acest medicament minune:

"Aceasta este o mare binecuvântare, care izvoraste din bucuria inimii și a sufletului când se întâlnește cu Duhul lui Dumnezeu. Rugăciunea ne înaltă când suntem căzuți, ne mângâie când suntem întristați, ne lecuiește și tămaduiește când suntem bolnavi, ne ajută când suntem în primejdii, ne curățește sufletul când e pătat de rugina păcatelor.

Rugăciunea ne împacă și ne infrateste pe toți oamenii, mai ales atunci când sunt între noi pricini de neînțelegeri.

 

P. S  Zilele astea mănăstirea Buna vestire de la Nea Makri a Sf. EFREM cel Nou a fost în pericol de incendiu din cauza focului care a cuprins toată regiunea Atticei.

Sfântul EFREM a mijlocit și astfel focul s-a oprit chiar la poarta mănăstirii.

Iată cum rugăciunea poate aduce roade bune și minunate. 

Sfinte al meu, EFREM, îți mulțumesc pentru toate cele știute și neștiute! 

Sfântul EFREM și Maica Stareța Macaria

Cum să ne rugăm - sfaturi de la părintele Porfirie

Rugăciunea este mereu temă de interes. Părintele duhovnic la fiecare spovedanie îmi dă povețe despre rugăciune. Duminică m-am spovedit și am adus în discuție rugăciunea către Maica Domnului, rugăciune pe care nu o folosesc pe cât ar trebui.

Maica Domnului este mama noastră veșnică, dar nu ii cerem ajutorul prea des. Cel puțin eu. Parcă în prima tinerețe eram mai insistenta cu rugăciunile adresate Preasfintei. 

Doresc sa fiu mai aproape de Apărătoarea Doamna, Maica Domnului nostru Iisus Hristos... 

Dar, sa revin la titlul acestei postări. 

Citesc de ceva vreme din această carte:

Știm cu toții delicatețea și multa milă a Sfântului Porfirie Kavsokalyvitul față de făptura umană.

Referitor la rugăciune, părintele învața asa:

- Să vă rugați delicat, simplu și smerit, cu credință simplă, fără să așteptați răspuns de la Dumnezeu, fără să-I vezi mâna, chipul sau glasul Lui: nimic! Pur și simplu să crezi. De vreme ce vorbești cu Dumnezeu, înseamnă ca vorbești cu adevărat cu El.

De asemenea atrăgea atenția la felul cum noi mamele ii iubim pe copiii noștri. Sa nu ne iubim copiii decât cu iubirea lui Hristos. 

Gânduri..

Astăzi m-am ocupat de curățarea icoanelor de praf  din casă.

Luând fiecare icoana și iconita în parte am găsit și o iconita de la mănăstirea Cășiel cu Maica Domnului. Pe verso iconita are niște mesaje puternice.