Prima săptămână din noul an școlar

S-a încheiat și prima săptămână din acest nou an școlar. Trebuie să recunosc că nu a fost o săptămână ușoară. Am alergat mai mereu.

Ștefania a început clasa pregătitoare. Mari și multe emoții. 

Teodora și ea a început un nouă etapa, clasa a V a. Iar Matei ultimul am de gimnaziu.

Pe Marina nu am mai apucat sa o duc la grădiniță. Am fost doar la ședința, unde am achitat ce era de achitat. De săptămâna viitoare intenționez sa o duc și pe ea. 

Urmează o săptămână cu 3 ședințe cu părinții, întocmire de acte pentru bursele copiilor etc.

O scoatem la capăt cumva. 

Prima zi de scolarită

Tot săptămâna asta am serbat și ziua de naștere a Marinei (în 10). Nu a fost cu mari pregătiri. Am comandat pizza și un tortulet Boromir, mai mult sa sufle în lumânare. 

Printre picături am reușit sa încep azi aceasta carte foarte frumoasa. 

Cartea este apărută de prin anul 2001, dar nu știam de ea.

Îmi place ca autorul descrie viața Sfântului Nectarie asemeni unui roman. 

Ma liniștește lecturarea câtorva pagini.... 

La noi ploua acum. Ma bucur de aceasta vreme. A plouat toată saptamana aproape. 

Gânduri bune la toată lumea 🙏😚😊

O nunta cu multe bucurii

Bun găsit!

Ieri, 7 septembrie am fost la nunta la cumnata mea Ana și alesul inimii ei Marius.

Cununia civila a avut loc în Cluj Napoca, iar cununia religioasa a fost oficiată la bisericuța din Hașdeu. 

Cele mai mari emoții le-am simțit categoric la slujba cununiei.

Mi-a plăcut mult și cuvântul scurt ținut de unul dintre preoții slujitori. Cuvintele au fost pilda vie atât pentru noi cei cu experienta, dar și pentru tinerii proaspăt căsătoriți.

Părintele a subliniat taina căsătoriei prin răbdare, să nu uitam de credință și trăirea ei în viata de familie. A spus că împlinirea familiei este grija pentru pruncii pe care ii vor primi în dar de la Dumnezeu și de smerenia soților unul față de cealaltă în momentele de încercare. 

Am fost cazați aproape de Cluj, la o pensiune foarte frumoasă, așezată pe dealurile care inconjoara Clujul. 

A fost foarte frumos. 

Cununia civila 

În parcul central din Cluj

La bisericuța studenților 

Cu Keiko, cumnata mea japoneză 

Le dorim tinerilor căsătoriți o viata plina de bucurii și împliniri în Dumnezeu! 

O realitate în România

Pentru bunicii noștri a fi bătrân, pensionar a devenit o povara de nedescris. Nu înțeleg pe deplin de ce dacă ai ajuns la pensie trebuie sa fii tratat ca un om lipsit de drepturi și de respect doar ca ești bătrân.

Ce sa mai zic despre noua lege a pensiilor, care a fost prost gândită, în aceasta situație fiind și membri ai familiei mele lărgite.

Insa nu despre pensii vreau sa scriu aici, ci despre o mentalitate care m-a întristat profund.

O familie de pensionari foarte dragi mie a fost la bai în jud. Bistrița. 

Duminica i-am văzut la biserica și i-am întrebat cum a fost la bai.

Mi-au zis ca au stat în condiții grele și mai ales au fost serviți numai cu orez și cartofi timp de 16 zile. La desert au primit mere sau banane.

Au fost la managerul acelui hotel sa se plângă  mai mulți pensionari. 

Doamna manager le-a răspuns cu aroganta "ca ce au venit la bai sa se îngrașe?!" 

M-am întristat. De ce trebuie sa ne purtam asa cu bunicii noștri? Dar ce, dacă ești la o varsta înaintată, nu mai ești om?

De ce în tările occindetale exista o alta abordare a îngrijirii bătrânilor?

Mami lucrează în Italia și cunosc ce facilități au seniorii italieni pe lângă ce se întâmplă la noi. 

Dar cel mai mult ma doare aceasta nepăsare și nesocoteala a celor care ar trebui sa se poarte cu respect cu toți cei care au pus umărul la ceea ce noi suntem ca popor... 

Ar fi multe de spus. Cred ca am sa fiu și mai atentă când întâlnesc oameni în vârstă. Măcar sa le ofer un zâmbet senin🙏❤️🥹