Suntem rodul gândurilor...

Ma uit în mine și vad ca toate problemele medicale din copilărie și pana acum sunt provocate de gânduri, de emoții.

De exemplu alergia și astmul au ca factor declanșator anxietatea în care am crescut, dat fiind problemele părinților mei. Și acum factorul a rămas același, atunci când mi se declanșează o criza de rinita sau de astm. Luna septembrie a fost una stresanta, deci astmul și rinita au revenit în forță. Pesemne ca și analizele au ieșit prost. 

 Dar de ce ne împuținam cu duhul? Sau de ce ne risipi atât în cele trecătoare, care oricât am vrea noi, își urmează cursul firesc...? 

Răspunsul este simplu, deoarece uităm adesea ca stâlpul păcii lăuntric este rugăciunea. Doar ca o facem când simțim ca suntem la limita. Ori tocmai acest lucru nu e sănătos. Trebuie sa ne străduim mai mult, sa avem o stare de trezvie continuă ca astfel rezultatele sa fie îndelungate. 

Starețul Tadei de la Vitovnita în cartea sa intitulata Raiul se dobândește aici.tocmai asta ne învață: cum sa păstrezi pacea și bucuria Duhului Sfânt.

Recomand cu drag cartea de mai jos 

Vorba sună, fapta tună...

Zis-a Domnul: Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea. Și, dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Că și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei; și, dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii fac același lucru; iar dacă dați împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. Însă voi iubiți-i pe vrăjmașii voștri și faceți-le bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb, iar răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este.

 Mai sus este cuvântul Evangheliei de azi. 

Mi-a plăcut mult predica părintelui de astăzi. Ideea este ca fără milostenie, fie ea trupeasca sau și mai ales duhovniceasca nu putem dobândi raiul.

La predica, parintele a făcut amintire și de Sf. Nectarie, la momentul când i s-a arătat unui stareț din M. ATHOS, care contesta sfințenia Sf. Nectarie. Asa ca însuși Sfântul i-a bătut la ușa chiliei și i-a spus ca sfințenia sa este darul lui Dumnezeu și sa nu se mai indoiasca.

Zilele trecute am finalizat cartea Sfântul Nectarie de care am mai amintit eu.. M-am bucurat ca azi la predică părintele a adus în discuție tocmai pe Sf. Ierarh Nectarie, cel care a indurat multe prigoane, boli și suplicii...

Vorba fără fapte e în zadar. 

Biserica din Hasdeu. Poza de la nunta

Pacea interioara

Bun găsit tuturor!

Iată-ne ajunși și la sfârșitul primei luni de toamnă.

În ce ne privește pe noi am început luna cu evenimentul din familie, nunta cumnatei. Apoi direct la școală, săptămâni de alergare și de agitație.. 

Bineînțeles ca oboseala, hrana proastă și-au lăsat amprente atât la nivel biologic și fiziologic cât și sufletesc.

Încheiem o luna septembrie plina. 

Desigur ca am început la bal și sfarsim la spital😀🙂 ca să destind puțin atmosfera.

Marina a răcit serios de îndată ce am dus-o la grădiniță. Are tratament. E răgușita bine și ne amuza cu noua voce😀☺️

Cât despre mine, luna asta am sărit calul cum se zice, deși nu cantitativ, dar suficient de mult cat sa îmi iasă prost analizele de sânge. 

Asa ca am început deja cu masurile care sa ma ajute sa normalizez o prima parte din rezultatele proaste. 

Titlul postării mele este despre pacea interioara. Am pus acest titlu deoarece cum ne aruncam în valoarea vieții cotidiene, fara limite, cum întregul organism se resimte.

Citind din viata Sfântului Nicolae Planas, am găsit printre rânduri ceva care ne poate fi de ajutor în orice moment sau situație. 

Uităm adesea, cuprinși fiind de multe lucruri lumești, sa o întrebam pe Maica Domnului atunci când ne frământă prea tare ceva. 

Ce bine-ar fi sa o întrebam asa pe Preasfanta:

-Maica Domnului, este binecuvântat sa merg acolo? 

-Maica Domnului, este bine sa fac cutare?

Răspunsul Maicii Domnului nu va întârzia sa apară dacă suntem sinceri în cerere. Atunci simțim o încredințare lăuntrică ca răspuns sau o îndoială lăuntrică. 

Ar fi foarte bine sa lăsăm ego-ul deoparte și sa câștigăm pacea. 

Un gând din marea de gânduri...

Bun găsit!

E clar ca luna septembrie e una mai grea, așadar nu am nici timp, nici dispoziție pentru a mai așterne câte ceva în acest loc de suflet. 

M-am împărțit săptămânile astea de când a început școala peste tot începând  de la ședințe multiple pana la completarea de acte, contracte și dosare necesare copiilor..

În plus ma ocup și de fondul clasei la Teodora, deoarece doamna care a gestionat 5 ani aceasta treaba nu mai poate și era firesc sa ne mai implicam și alți părinți....

Of! Trece totul. Asa ca în dimineața asta am tras aer în piept, cu o mica rugăciune în suflet și mergem înainte. 

Am așternut aceste gânduri, pornind de la acest citat luat din cartea Sfântul Nectarie. Sfântul Secolului  de S. Hondropoulos.

"Timpul este urzit din ape curgătoare. Iar clipele, strecurându-se printre întuneric și lumină, împing corabia vieții care astfel își urmează calea, plutind pe tot soiul de canale, pe lângă insule, spre a ajunge la țintă, adică în oceanul veșniciei".

Prima săptămână din noul an școlar

S-a încheiat și prima săptămână din acest nou an școlar. Trebuie să recunosc că nu a fost o săptămână ușoară. Am alergat mai mereu.

Ștefania a început clasa pregătitoare. Mari și multe emoții. 

Teodora și ea a început un nouă etapa, clasa a V a. Iar Matei ultimul am de gimnaziu.

Pe Marina nu am mai apucat sa o duc la grădiniță. Am fost doar la ședința, unde am achitat ce era de achitat. De săptămâna viitoare intenționez sa o duc și pe ea. 

Urmează o săptămână cu 3 ședințe cu părinții, întocmire de acte pentru bursele copiilor etc.

O scoatem la capăt cumva. 

Prima zi de scolarită

Tot săptămâna asta am serbat și ziua de naștere a Marinei (în 10). Nu a fost cu mari pregătiri. Am comandat pizza și un tortulet Boromir, mai mult sa sufle în lumânare. 

Printre picături am reușit sa încep azi aceasta carte foarte frumoasa. 

Cartea este apărută de prin anul 2001, dar nu știam de ea.

Îmi place ca autorul descrie viața Sfântului Nectarie asemeni unui roman. 

Ma liniștește lecturarea câtorva pagini.... 

La noi ploua acum. Ma bucur de aceasta vreme. A plouat toată saptamana aproape. 

Gânduri bune la toată lumea 🙏😚😊

O nunta cu multe bucurii

Bun găsit!

Ieri, 7 septembrie am fost la nunta la cumnata mea Ana și alesul inimii ei Marius.

Cununia civila a avut loc în Cluj Napoca, iar cununia religioasa a fost oficiată la bisericuța din Hașdeu. 

Cele mai mari emoții le-am simțit categoric la slujba cununiei.

Mi-a plăcut mult și cuvântul scurt ținut de unul dintre preoții slujitori. Cuvintele au fost pilda vie atât pentru noi cei cu experienta, dar și pentru tinerii proaspăt căsătoriți.

Părintele a subliniat taina căsătoriei prin răbdare, să nu uitam de credință și trăirea ei în viata de familie. A spus că împlinirea familiei este grija pentru pruncii pe care ii vor primi în dar de la Dumnezeu și de smerenia soților unul față de cealaltă în momentele de încercare. 

Am fost cazați aproape de Cluj, la o pensiune foarte frumoasă, așezată pe dealurile care inconjoara Clujul. 

A fost foarte frumos. 

Cununia civila 

În parcul central din Cluj

La bisericuța studenților 

Cu Keiko, cumnata mea japoneză 

Le dorim tinerilor căsătoriți o viata plina de bucurii și împliniri în Dumnezeu! 

O realitate în România

Pentru bunicii noștri a fi bătrân, pensionar a devenit o povara de nedescris. Nu înțeleg pe deplin de ce dacă ai ajuns la pensie trebuie sa fii tratat ca un om lipsit de drepturi și de respect doar ca ești bătrân.

Ce sa mai zic despre noua lege a pensiilor, care a fost prost gândită, în aceasta situație fiind și membri ai familiei mele lărgite.

Insa nu despre pensii vreau sa scriu aici, ci despre o mentalitate care m-a întristat profund.

O familie de pensionari foarte dragi mie a fost la bai în jud. Bistrița. 

Duminica i-am văzut la biserica și i-am întrebat cum a fost la bai.

Mi-au zis ca au stat în condiții grele și mai ales au fost serviți numai cu orez și cartofi timp de 16 zile. La desert au primit mere sau banane.

Au fost la managerul acelui hotel sa se plângă  mai mulți pensionari. 

Doamna manager le-a răspuns cu aroganta "ca ce au venit la bai sa se îngrașe?!" 

M-am întristat. De ce trebuie sa ne purtam asa cu bunicii noștri? Dar ce, dacă ești la o varsta înaintată, nu mai ești om?

De ce în tările occindetale exista o alta abordare a îngrijirii bătrânilor?

Mami lucrează în Italia și cunosc ce facilități au seniorii italieni pe lângă ce se întâmplă la noi. 

Dar cel mai mult ma doare aceasta nepăsare și nesocoteala a celor care ar trebui sa se poarte cu respect cu toți cei care au pus umărul la ceea ce noi suntem ca popor... 

Ar fi multe de spus. Cred ca am sa fiu și mai atentă când întâlnesc oameni în vârstă. Măcar sa le ofer un zâmbet senin🙏❤️🥹