Treceți la conținutul principal

Rost

De ce aprindem lumânări înaintea icoanelor?

Când te rogi, Dumnezeu Cel în Treime te urmărește cu ochi mai strălucitori și mai luminați decât soarele!

De ce ofer Domnului sau Maicii Domnului sau vreunui Înger sau Sfânt lumină materială (lumânări, candele)? Sfântul Ioan de Kronstadt scria:

„Domnului sau Maicii Domnului sau unui Înger sau Sfânt ofer lumină materială (lumânări, candele), ca ei să-mi dăruiască cu rugăciunile lor lumina harului dumnezeiesc, lumina cea duhovnicească; să mă povățuiască departe de întunericul păcatului, în lumina cunoașterii lui Dumnezeu și a virtuților.

Ofer lumină materială, ca să aprindă în inima mea focul harului Sfântului Duh și să stingă din inima mea cea ticăloasă focul patimilor.

Ofer lumină cu dorința de a deveni eu însumi lumină, astfel încât să-i încălzesc și să-i luminez pe toți cei aflați în biserică. Acesta este motivul pentru care aprind lumânări în fața icoanelor. Aceste gânduri le am, când aprind lumânări în sfeșnic.

Mărturisesc că pun lumânări în fața icoanelor cu nădejdea că voi primi binecuvântare duhovnicească de la Sfinții pictați în ele. Îmi mărturisesc această dorință a mea de câștig duhovnicesc. Există legea răsplătirii, acea de a aștepta dar pentru dar. „Cu măsura cu care măsori, cu aceea ți se va măsura” a spus Domnul.

De asemenea, când te rogi singur și singurătatea ta te mâhnește și te descurajează, să cunoști că Dumnezeu Cel în Treime te privește cu ochi mai strălucitori și mai luminoși decât soarele. Același lucru face și Îngerul tău păzitor, toți Îngerii și Sfinții lui Dumnezeu. Să crezi aceasta cu tărie. Căci toți sunt uniți cu Dumnezeu; unde este Dumnezeu și ei sunt cu el. Unde se află soarele, acolo sunt și razele”(Matei 7, 2).
Mulțumesc din inimă, Doamne pentru prieteni și pt toate darurile!

Preluat de pe pagina părintelui Teodor Ciuraru

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O noapte de durere...

Noaptea trecuta am petrecut-o așa Da, din cauza unei dureri abdominale intense, niște crampe mari, am ajuns la Urgenta. Bineînțeles ca din cauza durerilor atât de intense am făcut și hipertensiune arteriala, dar slava lui Dumnezeu ca mi-a trimis oameni buni în cale și m-au ajutat cu toate analizele, investigațiile și medicația potrivita.Chiar sunt niște oameni dedicați la UPU.  Luni dimineață m-am dat jos din pat cu dureri de cap, dar am luat 1 nurofen, insa fără efect. Ștefania avea accese de  tuse  și am mers cu ea la dr de familie. A primit tratament, apoi am mers la farmacie sa ridic reteta și tot ma durea capul. Farmacista mi-a dat un cafetin. Degeaba.. A trecut ziua de luni cum a trecut..  Marți, însă slăbiciunea trupeasca s-a instalat in grabă, dar am zis ca seara ne punem la somn mai devreme și ma voi reface... Nu, nu a fost așa... Pe la ora 23 am simțit niște dureri tăioase de burta, încât abia mai respiram.. Am luat un ketotifen de 80 mg, dar fără succes. Durerea

Recuperarea decurge cu bine

Duminica dl dr chirurg a zis ca ma externează. Astăzi, a doua zi de la operație, adică după aproape o zi se stat în pat, m-am ridicat și am făcut mișcare... Mi-au scos și sonda urinara și pot urina la toaleta, urmează în cursul zilei de azi și cateterele din burta.. Dl profesor dr. mi-a dat acasă pietrele prețioase, din cauza cărora am suferit atât. 😊 Poza din prima zi post operatie Ale mele😄

Nicio bucurie nu vine fără o încercare...

Bucuria mea, Hristos a înviat! În ziua Învierii primeam Sfânta Împărtășanie, bucuria e fost atât de mare încât, când am venit acasă de la biserica sa luam masa am avut un sentiment ușor de tristețe ca se încheie postul, asa parca un presentiment, fără sa ii dau mare atenție... Deși nu am făcut deloc exces culinar, doar am gustat din cele pregătite, știind ca am probleme cu vezica biliara și nu as fi dorit sa complic situația mai ales ca era o sărbătoare atât de mare, insă în a doua noapte de după Înviere m-a apucat criza de colecist puternica declanșată și pe fondul oboselii acumulate și am ajuns iar la U.P.U... De data asta Ștefan m-a condus, după ce a văzut cum nu mai puteam respira de durere în abdomen... Mie îmi stătea gândul ca voi lipsi de la Liturghie a doua zi de Paști. 🥹 Am făcut alte analize care au reconfirmat ca am vezica plina de calculi biliari... De data asta durerea nu a mai cedat asa de ușor, a fost solicitat chirurgul de garda pt a ma întreba dacă am de gând sa ma op