Un Sfânt tare iubit!

27 mai este data la care îl sărbătorim pe Sfântul Ioan Rusul, un sfânt grabnic ajutător și atât de bun!

Am fost și anul trecut la biserica din Prokopi unde se găsesc cinstitele moaște ale Sfântului Ioan. Cu ajutorul lui Dumnezeu voi merge cu mama mea și în acest an. Pentru mami va fi prima data.

As vrea să îmi exprim momentul când mi-a venit rândul la racla Sfântului..acolo în fața raclei am simțit că Sfântul Ioan m-a cuprins în brațele sale efectiv...este o trăire care mă emoționează profund...lacrimile sunt prea puține pt a vă descrie emoția simțită!

Cu niște ani in urma, am fost a doua oară la Sfânt acasă, și am mers să îi cer ca Teodora să își dea drumul la vorbă...ce credeți, cum m-am întors acasă   schimbarea s-a produs și fetița a început să rostească cuvinte....

Bucuriile din partea Sfântului Ioan sunt nenumărate și tainice, multe vindecări și multe minuni!

Dorul către sfinți este arzător, iar bucuria inimii este nemărginită atunci când mergem sa ne închinăm sfintelor moaște🙏

Viața Sf. Ioan pe scurt este cam așa:

 Sf Ioan era de origini rusești, iar la vârsta potrivită a fost luat în oaste la războiul întreprins de poporul rus contra turcilor din anul 1711...

Sfântul Ioan este luat prizonier și vândut unui ofițer turc care era agă in Procopion, Asia Mică, aproape de Cezareea Capadociei. Viața Sfântului a fost înconjurată de batjocură și multe chinuri de la acest necredincios agă. Dar, Sfântul Ioan a răbdat cu stoinicie toate durerile și spunea stăpânului păgân așa: "Daca mă lași liber in CREDINȚA mea, îți voi împlini cu sârguință poruncile; daca mă silești să-mi schimb credința, mai degrabă îți predau capul decât credința. Creștin m-am născut și creștin voi muri".

Rânduit să îngrijească la vite, fericitul Ioan își întindea într-un colț al staulului trupul obosit, mulțumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a se face următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a se naște într-o iesle săracă, lângă Betleem.

Dumnezeu, care știe inima robilor Săi a văzut credința arzătoare a Sfântului Ioan și mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său și, cu timpul, acesta a început să se poarte mai frumos cu Sfântul Ioan...

In timpul rugăciunilor Sfântului, noaptea grajdul se umplea de buna mireasmă duhovnicească, pentru că devenise locaș de nevoință unde el urma viețuirea Sfinților Părinți: ceasuri nesfârșite de rugăciuni și îngenuncheri, somn puțin, post aspru și psalmodieri....

Uneori, Sfântul mergea, noaptea, pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe și făcea priveghere...Tot aici mergea în fiecare sâmbătă pentru a primi Preacuratele Taine.

Este cunoscuta minunea farfuriei cu pilaf pe care Sfântul a trimis-o agăi care era departe de casa...

După puțini ani petrecuți pe pământ, Sf.Ioan se îmbolnăvește și a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfințise prin rugăciunile sale îndelungate ...

Cunoscând cu duhul că ceasul despărțirii sufletului de trup a sosit, Sfântul s-a împărtășit cu Sfintele și Preacuratele Taine și astfel și-a dat sufletul în mâinile Domnului la data de 27 mai, in anul 1730, deci la vârsta de 40 de ani.

Pe la anul 1733, Sfântul Ioan se arată în vis unui preot, același bătrân preot care îl împărtășea cu Sfintele Taine, și îi spune că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, nestricat și a cerut să-l scoată din pământ...

După șovăielile preotului, cu îngăduința lui Dumnezeu, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creștinii au deschis mormântul și - o minune mare!trupul Sfântului se găsea neputrezit și înmiresmat ca și astăzi.

În anul 1832, Osman Pașa trece prin Procopion și aruncă în foc sfintele moaște..însă o minune! Trupul sfântului se mișcă în mijlocul flăcărilor! Ca amintire a acelei minuni trupul sfântului a rămas ușor înnegrit.

Pentru rugăciunile Sfântului Tău Mărturisitor, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Acatistul este foarte frumos. Extrag icosul 11 care face referire la minunea cu bătrânul Nicolae.