Crucea mea

 Astăzi mi s-a arătat în minte crucea familiei mele și am zis că sa o desenez.

Stăpân peste Crucea aceasta este Hristos!

Deși am căutat ceva materiale sa adaug, nu mi s-a arătat la îndemână nimic care să se potrivească.

Așa că o să exprim in câteva cuvinte cele desenate.

Dintr-o căsătorie a doi tineri, Andreea și Ștefan prin binecuvântarea  lui Dumnezeu se nasc vlăstarele familiei întemeiate pe Hristos:

• Matei - băiatul meu și al lui Stefan(am dorit să fie băiat atunci când am aflat de sarcină🥰). Sarcina cu el a fost plină de sentimente de tot soiul, am fost într-o stare de neliniște permanenta, separarea și divorțul dintre părinții mei... Nașterea lui Matei a fost grea. Îmi amintesc că eram la maternitatea din Vatra Dornei, unde venisem de cu seara cu dureri de naștere mari...dar am avut ceva de indurat până a sosit Matei în brațele mele.  Știu că am avut o moașă blândă care mă mângâia pe spate și mă încuraja că voi reuși...

Cred că am reușit și pentru că socrii mei au cerut rugăciunile pr.Mihai. Cum a inceput părintele sa se roage, îndată la scurt timp am și născut!

Cred cu tărie în ajutorul lui Dumnezeu, ajutor  care a dus la grabirea nașterii lui Matei.

Între timp Matei a crescut, eu am rămas cu amintirea vie în sufletul meu a primei mele nașteri, a primului boboc din viața noastră de familie!  

Uitasem, Matei s-a născut cu 3700g și cu nod adevărat de cordon. Mai târziu mi-am dat seama că starea mea din sarcina, de neliniște, a avut impact și asupra lui...

Mai știu că în momentul expulziei parcă mă aflam într-o altă lume, însă îmi amintesc că asistentele apăsau pe burta că să îl nasc pe Matei mai ușor, iar altele mi-au făcut o epiziotomie de care m-am vindecat cu greu după. Chiar am avut ceva de tras după acea incizie a perineului și fără anestezie...

Dar, cum timpul le rezolva pe toate a trecut și acea perioadă...

La cele 4 luni ale lui Matei am avut niste neînțelegeri cu socrii și a trebuit să ne mutăm la Oradea in chirie. 

Viața la Oradea era liniștită, chiar dacă ajutoare nu mai aveam, ne găseam într-un oraș nou, necunoscut...

Ne-am acomodat repede și fiindcă viața noastră se afla in comuniune cu biserica, cu Dumnezeu. 

Tot în acea perioadă am traversat cred că aproximativ 1 an de tot felul de certuri de familie, recunosc, eu eram capul neînțelegerilor prin felul meu mai orgolios de a fi, fiind unica fiică a părinților...nu știam eu pe atunci cu ce se mănâncă căsătoria. 

Pentru toate capriciile mele de atunci, pt dovada de iubire a soțului meu, pentru răbdarea lui mare nu pot decât să fiu recunoscătoare atât lui cât mai ales lui Dumnezeu🙏🙏🙏

Acum, la aproape 14 ani de atunci văd acea stare că pe o etapă de maturitate, un fel de examen la care mergi cumva nepregătit...dar ce bine e când mai ai o șansă să înveți și să mai revii la examen...

• Teodora - prima noastră fetiță♥️

Sarcina cu ea a decurs frumos, nașterea a fost mai ușoară și într-o noapte de vară, pe o ploaie torențială, căzuse și lumina în sala de nașteri, se naște o fetiță frumoasa foc, gingașă și tare cuminte. 

Greutatea Teodorei a fost de 3300g. Îmi amintesc că prima impresie a lui Ștefan când a venit la maternitate a fost: Cât de  mica e! 

Spre deosebire de Matei care nu a supt la sânul meu deloc, pe Teodora am alăptat-o până la doi ani. Cu Matei a trebuit să mă mulg și să îi dau lapte cu sticluța, cam 8 luni am făcut așa până nu am mai avut lapte😊.

Acum Teodora are 10 anișori și a rămas la fel de cuminte🥰 . Este sensibilă și îi place lectura ca și mie, chiar daca fizic nu prea semănăm😊

• Ștefania - o fetiță mare la propriu, de 4200g. Povestea Stefaniei este între agonie și extaz. Înainte să se zămislească ea în pântecele meu, pierdusem o sarcina(a treia). Experiența aceea a trecut. Îmi amintesc că sângerările nu se conteneau și cu tot efortul sarcina nu a mai putut fi salvată. Atunci am făcut și prima anestezie locala din viața mea. Îmi amintesc cum în timp ce mi se făcea anestezia am adormit instant că după să mă trezesc într-un salon...cam tot de pe atunci anemia și-a făcut simțită prezența în corpul meu, căci la sarcina cu Ștefania am avut stări tot mai grele...

Dar să revin. Poate și cumva sa umplu golul pierderii amintite mă aflam în biserică la liturghie într-o duminică când m-am pomenit că mă rugam Domnului că eu vreau, că mai vreau un copil...

A venit Ștefania, fetița care a îndurat un travaliu greu, ca după multe și multe ore de contracții mari, cu multe rugăminți de doctori să mă mai păsuiască, cu oxitocina, calciu ...colul meu nu reușea să se relaxeze și copilul nu dădea semne de coborâre...am încercat și epidurala, dar mai tare mă durea...

După nu mai știu câte tușee, medicii cu acordul meu, până la urmă m-au băgat în sala de operații. Aici am avut surpriza că anestezia să nu prindă și să simt tăieturile până au scos copilul. Abia la sutura plăgii nu am mai simțit durere. Dar mai contau acele dureri, comparativ cu cele de naștere, cu travaliul extrem de greu?!?

Stefania a supt lapte de la mine cam 10 luni, nu dormea nopțile și nici eu ...așa că m-am trezit fara lapte ...

Stefania e singurul copil pe care l-am născut la maternitate privată. Erau și prețurile mult mai mici față de acum.

Stefania este o altă minune, mult dorită de sufletul meu. Este un copil plin de iubire dar și de multe frici specifice vârstei de aproape 5 ani🥰

Fata de această fetiță am o slăbiciune, nu îmi explic de ce încă! Unde e atât de energică poate, dar și când urlă cădem în cealaltă latură...

• - Marina - copilul cu ochi senini și copilul care a venit în viețile noastre ca o mare binecuvântare ca și ceilalți. Sarcina cu Marina m-a găsit cumva nepregătită, istovită și recunosc că nu am fost la început atât de bucuroasă.

Dar mi-am cerut iertare și m-am spovedit de gândurile nepotrivite....

Marina s-a născut în perioada pandemiei, la maternitatea de stat din Oradea prin cezariană, a doua cezariana.

Îmi amintesc că am fost internată cu o zi înainte pt test Covid apoi am așteptat singura in salon până la venirea rezultatelor. Mâncare am primit la ușă. Le era frica infirmierelor sa intre in salon...

Așa a fost.  

După anestezia lombara au scos-o pe Marina, o fetiță tare frumoasa. Avea 3300g și nod adevărat de cordon. 

Însă frumusețea ei m-a copleșit și abia așteptam să fiu cu ea in salon după prima zi la terapie intensivă ..

Doamna dr cu care am născut zicea într-una că ,, asta sefă se va face,,- sincer nu am înțeles prea tare atunci și când am mers la scos firele iar mi-a repetat și mi-a zis că o să văd eu...

Pe ea nu am alăptat-o decât 5 luni. Nu am mai avut lapte oricat am luat la pastile...

Marina este un copil binecuvântat și o iubim nespus de mult. 

Doamne asta e familia pe care mi-ai dat-o! Te rog sa veghezi asupra ei și să ne faci biserica vie a împărăției Tale!