Încerc să-mi oblojesc dorul de grădina de acasă, plina de flori mai ales la început de primăvară, când zambile de tot felul, ghioceii albi sau galbeni, narcisele, bujorii sau lalelele multicolore împodobeau curtea și mai aproape de Paști acordam o atenție deosebită îngrijirii ei, văruit și săpat cu grija...
Mai spre mijlocul sau sfarsitul primăverii înflorea bulgărașul si liliacul.
Doamne, ce încântare!
Îmi aduc aminte de pregătirea pascală, de grija pt cei adormiți, de sărindarele făcute la biserica, de mersul la tămâiat și cum mamaia mă trezea cu noaptea-n cap sa o însoțesc la cimitir....O, ce colive frumoase făcea mamaia, amintiri care îmi umplu sufletul de bucurie și ochii îmi lăcrimează...
Îmi e dor de țăstul cu colaci și de parfumul lor când erau gata...
Doamne, Ție îți mulțumesc pt toate cele frumoase petrecute în copilăria mea!
Ce amintiri frumoase ai, Andreea! Recunosc că m-ai răscolit și pe mine puțin. De-am reuși să sădim și noi în sufletele copiiilor noștri acest dor de copilărie și de cele sfinte...
RăspundețiȘtergereUff! Mi-a scăpat un "i" în plus. :)) Îmi lipsește editarea comentariilor.
ȘtergereDe pe telefon se greșește ușor. Mai ales când ne grăbim și fiindcă e căsuța de publicați mai ciudată!
ȘtergereCe amintiri frumoase. Si eu duc dorul gradinii de flori si a celei de zarzavat din copilarie.
RăspundețiȘtergereAmintiri nemuritoare, doamna Ioana!
ȘtergereDe aceea incerc si eu pe cât pot sa le umplu copilăria pruncilor mei cu amintiri frumoase...
De lucruri cu siguranță nu își vor mai aminti, dar de obiceiuri și excursii, da!