Un chip al blândeții

 In vara anului 2007 mergeam cu o prietena in pelerinaj la mănăstirea Tismana. 

După un drum lung și după niște kilometri buni de mers pe jos iată-ne ajunse la poarta mănăstirii Tismana.

Am intrat sa ne închinăm in biserică și pe urmă să ne cazăm. O maică care se ocupă cu arhondaricul, adică cazarea pelerinilor, ne spune că nu mai are camere disponibile. Eu nu am stat mult pe gânduri și i-am spus:

- Maica, noi de aici nu plecam și dacă e nevoie vom dormi în biserica.

La care Maica s-a mai gândit și ne-a dus la cazare in zona chiliilor maicilor. Așa am avut șansa să o cunosc pe măicuța Evloghia, o măicuță atât de blândă și care ne-a luat de mână și ne-a povestit viața ei. De copila intrase în mănăstire , deci avea peste 60 ani de viață mănăstirească , de mireasa a lui Hristos. 

Maica ne-a primit și la chilia ei și ne-a dat sfaturi frumoase de viață!

M-am impresionat bucuria de pe chipul maicii Evloghia, bucurie care parcă m-a făcut și pe mine să am zâmbetul pe buze in orice situație....

Maica ne-a dăruit și niște poze cu dânsa ca să nu o uitam. De-a lungul anilor am simțit puterea rugăciunilor maicii Evloghia. 

Acum Maica se află in frumosul și chivernisitul cimitir al mănăstirii, unde își doarme somnul de veci.

Ca o simplă coincidență, pozele pe care Maica mi le-a dăruit sunt din 26.07 adică fix ziua de naștere a primei mele fetițe, Teodora, dar 5 ani mai târziu când maica Evloghia era deja trecută la Domnul.

Maică dragă inimii mele, Evloghia, mireasa lui Hristos, rogu-te fierbinte că să nu mă uiți pe mine nici de acolo din ceruri🙏🙏🙏

Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați....din cuvintele maicii către noi...