Capitolul X din cartea Chipuri ale sfinteniei il descrie frumos pe mult nevoitorul părinte Fotis. Despre biografia acestui mare nevoitor am mai scris pe blog și nu mai reiau.
Însă voi marca doar câteva aspecte...
Încă nefiind zămislit în pântecele maicii sale, parintele Fotis de mai târziu, a fost dăruit Maicii Domnului. După 13 ani de rugăciuni stăruitoare s-a născut Panayotis.
Însă părinții nu se pot bucura prea mult de micuțul Panayotis și de surioara sa, deoarece pleacă din aceasta viață de tineri. Viitorul părinte Fotis rămâne orfan la vârsta de 5 ani.
După ce mai creste, pe la nici 20 de ani tânărul Panayotis pleacă în Sfântul Munte...Aici are parte de multe descoperiri și de întâlniri cu părinți foarte sporiți.
După 20 ani de nevoință athonită, părintele Fotis se întoarce în lume pentru a o îngriji pe singura mătușă rămasă în viață și cea care l-a îngrijit când părinții săi au plecat la Domnul.
Voia lui Dumnezeu era alta, astfel că IPS Iakovos îl numește preot în Trigonas unde va sluji vreme de 41 ani.
Misiunea din locurile natale, insula Lesbos, se dovedește una plina de nevoințe, jertfa, slujire neîncetată a celor aflați în nevoi...
O misiune aparte pe care a realizat-o a fost aceea a adunării datelor a toți sfinții din insula Lesbos, adică a alcătuit un sinaxar. A trudit mult părintele Fotis pentru alcătuirea acestui sinaxar.
Era foarte atașat de copilași. De pe unde călătorea aducea multe lucruri și le dăruia copilașilor aflați în sărăcie.
Doamne, miluiește-ne și pe noi pentru rugăciunile bineplăcutului tău, Fotis!
Ce minunat se atașează copilașii de sfinți! Cât de drăgălași sunt in fotografii Sfinții alături de copii!
RăspundețiȘtergereDa, așa este Andreea🙏
Ștergere