Bun găsit!
Capitolul II din cartea d-lui Ciprian Voicila, Chipuri ale sfinteniei, este dedicat unui sfânt athonit, Efrem Katunakiotul, ucenicul Sf. Iosif Isihastul.
Chiar părintele Efrem descria evenimentul crucial al vieții sale, întâlnirea providențială cu Sfântul Iosif, spunând părintele Efrem că starețul Iosif a fost un părinte față de care a nutrit o mare cinste și multă dragoste atât în viață cât și după ce staretul Iosif a plecat la Domnul!
Părintele Efrem, in lume Evanghelos, se dovedește a fi vas ales încă din copilărie când inima să îl iubește pe Hristos cu ardoare și cere astfel binecuvântarea cinstitei sale mame, Victoria, pentru a se face călugăr. Că să se întărească și mai mult această chemare a pruncului Evanghelos, Sfântul Efrem Sirul i se arată în vis maicii Victoria și îi întărește convingerea față de drumul pe care îl avea de urmat fiul ei: " Ceea ce a hotărât să facă acum copilul tău este voia lui Dumnezeu și întru aceasta va izbândi."
Astfel că la vârsta de 21 ani, acesta poposește in Sfântul Munte, in pustia Katunakiei unde ii are ca sfătuitori pe părinții Efrem și Nichifor, de care face ascultate intru totul. Viața în pustia Katunakiei nu era ușoară, dar tânărul nostru se dovedește un destoinic atlet al lui Hristos și face ascultate deplină de cei doi părinți îndrumători...
Fiind cu inima curată, părintele Efrem a căutat în permanență sfaturi duhovnicești și părinți îmbunătățiți.
A venit ceasul și răspunsurile dorite și-au aflat rostul când prin pronia divină acesta se găsește în preajma Sf. Iosif Isihastul...
De acum avea să urce și mai mult în rugăciunea inimii...
Povestea chiar părintele Efrem despre Sf. Iosif: " Vedea înlăuntrul meu întregul meu sine. Îmi vorbea în amănunt despre ceea ce mi se va întâmpla până la sfârșitul vieții mele. Acum, când le vad, înțeleg ce înseamnă om al lui Dumnezeu, ce înseamnă sfânt."
Sfântul Iosif a fost un părinte delicat, avea multă dragoste și se exprima cu multă grijă și respect ...
Câteva încurajări: " nu te teme! Cunosc gândurile tale și întreaga ta stare. N-am să te las singur."
" Dumnezeiescul har, care deja își pecetluiește patria in sufletul tau, va creste precum știe el și îți va deveni totul intru toate. In marile greutăți, el va lua nenumărate chipuri și te va ajuta. Te va face sa fii liniștit în tulburări și îți va deschide mintea spre înțelegerea tuturor tainelor dumnezeieștii purtări de grijă pe care le vei întâlni."
Ce doresc să îmi însușesc și să lucrez mai mult este rugăciunea inimii, așa cum ne învață Sf. Efrem Katunakiotul. Într-un dialog cu un ucenic, acesta spunea că este odihnitoare rugăciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiste-ma!
Spunea Sfântul Efrem că este suficient să rostim cele 5 cuvinte cu gândul și cu toată dragostea!
Doamne, Iisuse dă-mi și mie roadele rugăciunii neîncetate!
Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergere