Zilele acestea sunt toride pe la Oradea. Ne punem in pat după miezul nopții și ne trezim după ora 8 dimineața!
In timpul dintre treburi citesc la cartea Maicii Macrina, Cuvinte din inimă.
...Odată la vecernia din sâmbăta lăsatului de sec, a venit o familie la mănăstire, iar stareța Macrina, pe când petrecea familia respectivă a spus unei surori să-i dea o pâine, deși monahia responsabilă cu brutăria o înștiințase că aceea era ultima pâine și că nu mai era vreme de făcut alta, deoarece începea Postul Mare. Însă stareța avea deplină încredere că Maica Domnului va purta grijă de mănastirea ei, și astfel ultima pâine a fost dată.
După Pavecernița și după ce fuseseră închise porțile mănăstirii, cineva bătea la poartă cu insistență. Era un brutar, cunoscut de-al mănăstirii, care adusese o mașină de pâini proaspete.
Cantitatea fiind atât de mare, monahiile s-au văzut nevoite să facă posmagi care le-a ajuns tot Postul Mare.
Ce pildă frumoasă despre milostenie! Domnul să ne ajute să ajungem și noi la înălțimea aceea!
RăspundețiȘtergereDa, așa este!
ȘtergereO milostenie făcută cu multă încredințare că Dumnezeu nu lasă pe copiii săi flamanzi ..