În ceea ce mă privește, la începutul căsniciei cu Ștefan, fiind atât de tineri, și efectiv nu am locuit împreună decât după nunta, nu am știut cum sa ne manifestam dragostea.
La început a fost ca o furtuna, amestecata cu de toate. A trebuit sa învățăm despre ce înseamna dragostea adevărată, nu cea pătimașa... Dar tot greul acelor zile a trecut ca vântul, iar Bunul Dumnezeu ne-a ajutat.
Sfântul Nicolae Cabasila spunea ca asemenea smereniei, dragostea este un dar divin a cărui putere este întreținută de lucrarea harului dumnezeiesc. În lipsa ajutorului Duhului Sfânt, și cea mai curată dragoste se poate transforma într-una pătimașă. De aceea se despart multe cupluri care păreau atât de unite, de aceea părinții și copiii ajung sa aibă conflicte interminabile, deși se înțelegeau atât de bine, pentru că și-au pus nădejdea în propriile puteri și au uitat că dragostea lor are nevoie întotdeauna de ajutorul harului dumnezeiesc.
Stau și fac retrospectiva celor întâmplate și recunosc ca ne vedem în oglinda la începuturile noastre fie ca familie, fie ca relație cu socrii...
Cu toate acestea sunt recunoscătoare ca din greșeli am luat invataminte și ca am învățat că orgoliul fiecăruia trebuie să moară...
Va îmbrățișez cu drag!
P. S. Nu stiu dacă ceea ce am scris în aceasta postare e folositor și pt altcineva, dar asa am simțit ❤️🙏
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu