Eu cu bune și mai puțin bune!

 Am văzut pe blogul Danielei o provocare 10 lucruri despre mine.

De multe ori în social media punem doar lucrurile frumoase, de multe ori parcă avem o reținere în a publica și alte aspecte din viața noastră sau întâmplări nefericite!

Iată câteva lucruri mai puțin cunoscute despre mine:

1. Deși sunt o fire îndrăzneață, de multe ori îmi e rușine de a face ceva sa nu deranjez. In cazul respectiv îmi ia ceva lămurire de sine să mă hotărăsc.

2. Nu suport minciuna.

3. Când mă împrietenesc cu cineva mai tare sunt capabila sa-i dau și haina de pe mine. Totuși, nu cer în schimb nimic, însă dacă m-ai dezamăgit nu mai pot fi ca înainte.

4. Sunt sensibila la durerea copiilor în special, dar și a prietenilor și cunoscutilor.

5. Daca as putea as lua toți copiii abandonați sub acoperișul meu.

5. Păcatul meu cel mai des repetat este că atunci când mă supăr, nu ușor, dar când o fac mă enervez și mai spun și cuvinte care rănesc. Cel mai des pe copii mă înfurii după ce ii tot rog...totuși nu mă scuz.

6. Frecventez biserica din liceu. Povestea mea a început când am avut un vis in care cineva îmi spunea că voi muri a doua zi. Nu a fost așa, dar acest lucru m-a speriat și m-a făcut să îl caut mai mult pe Dumnezeu.

7. Copilăria mea a fost una bolnăvicioasă, mult timp am petrecut prin spitale, dar iată-mă aici prin mila Domnului. 

8. Când eram domnișoară,  adică acasă la părinți, mă rugam foarte mult, psaltire, canoane, acatiste. Într-o seară tatăl meu a venit în camera mea și m-a găsit la rugăciune în fața icoanelor. Atunci m-a bătut cu pumnii și mi-a călcat candela și icoanele in picioare. Am suferit mult din pricina acestui lucru cu icoanele și candela și m-am rugat ca Dumnezeu să-l ierte. Cat despre pumnii primiti pot spune că harul lui Dumnezeu m-a aparat, deoarece nu am simțit nicio durere.

9. Am fost traumatizată în copilăria mea de violența tatălui asupra mamei și de beția tatălui, care când o făcea lată, in mod cert era iadul pe pamant. Toate acestea au rămas în inima și îmi aduc aminte cum o apărăm pe mama și inevitabil primeam și eu pumnii sau picioarele...Să fie iertat tatăl meu!

10. Din cauză că îi certam pe cei din familie că nu se purtau creștinește, de la post sau rugăciune...etc. bunicul patern a fost la un pas să mă strângă de gât, doar că Dumnezeu a trimis chiar atunci pe mama sa îl oprească...

Bunicul zicea că o să mor din mâinile lui, însă voia Domnului a fost alta. La puțin timp de la acea întâmplare a aflat că era bolnav de cancer terminal, boală care l-a făcut să mă roage sa ii citesc rugăciuni, să îl cheme pe preot pt spovedanie, lucru care nu-l mai făcuse de peste 50 ani. A murit spovedit și împărtășit. Acest lucru mi-a adus multă bucurie. La prohodul sau am avut ocazia sa ii citesc psaltirea întreagă!

Dumnezeu sa îl ierte!