Mâna ei era atât de milostivă ..

 Este vorba de mama Cuviosului Iacov Tsalikis, Teodora.

A născut 9 copii dintre care au trăit doar 3. Starețul Iacov fiind al doilea dintre băieți.

Inevitabil cuvintele de mai sus m-au dus cu gândul la bunica maternă, Ștefana, care era o femeie care de multe ori își dădea și cămașa după ea!

Multă milostenia a mai făcut mamaia mea. Dragostea ei pt noi, pentru Dumnezeu și cele ale credinței au făcut-o să sfârșească după un cancer epuizant, spovedita și împărtășită. 

Daca îmi amintesc bine, căci sunt peste 20 ani de atunci, ea ne-a spus și când va muri. Obiceiul la tara in zona Olteniei este ca să păzești cu lumânări pe cel care așteaptă să își dea sufletul în mâinile Creatorului!

In ziua respectiva, camera mamaiei era plină de rudenii, la căpătâiul ei fiind propria ei mamă care o ținea de mână.

Mamaia a mai apucat sa strige doar atât: mama mea, tine-ma pe mână și așa si-a dat ultima răsuflare cu nădejde în învierea cea ce obște!

Mami a suferit mult după plecarea mamaiei...parcă durerea nu se mai oblojise ca  la 3 luni de la plecarea mamaiei, tataie sa moară într-un accident de mașină....

Cu adevărat, suntem bogați daca inca mai avem părinți în viață care să ne înconjoare cu dragostea lor părintească!

Zilele astea gândurile m-au dus acasă. La Segarcea copilăriei mele. Și aș fi vrut să zbor spre biserică din copilăria mea, spre cimitir sa le pun o lumânare la mormânturile reci ale bunicilor și străbunicilor mei....

Am făcut planuri să mă reped, dar pentru că nu este linie directă către Craiova am renunțat. Singura cu 4 copii pe tren minim 16 ore ar însemna o aventura prea mare...mai ales pt cele mai micuțe.

Dar gândul meu și astăzi la biserica de aici din Oradea a fost și acolo....și e mereu când vin sărbătorile mai ales🙏🥰☺️

Eu in timp ce scriam aceste cuvinte ...
Dor după copilăria mea