11 citate despre boală de la Părintele Paisie, „Olarul cel smerit”

Într-o carte dedicată Părintelui Paisie, o fiică duhovnicească îl numește „Olarul cel smerit”. Într-adevăr, precum un maestru olar, cuviosul a modelat sufletele a nenumărați credincioși care au găsit alinare și o inimă de mamă sub epitrahilul său. O ucenică, în prezent monahie, ne mărturisește:

„Timpurile s-au schimbat mult. Nu vă puteți imagina cum era la Părintele Paisie. Era raiul. Dar nu știam. El spovedea zi-noapte. Din când în când ațipea pe scaunul de spovedit. Un scăunel de-o palmă. Când intrai acolo ți se topea inima dintr-o dată. Era nespus de viu Dumnezeu. Mureai de fericire, de bucurie, de dragostea ce simțeai. Nu știu să vă spun în cuvinte. Eram încă copil”.

Părintele Paisie Olaru a avut un suflet cald și blând după ce el însuși a cunoscut suferința, atât în lupta cu patimile, cât și pe cea fizică. La schitul Cozancea i-a îngrijit pe cei bolnavi, adesea până în ceasul morții. Se ocupa de înmormântare și le tămâia mormântul timp de 40 de zile.

Spre finalul vieții, ieroschimonahul Paisie a orbit („la mine este tot noapte și greu mai trece timpul”). Avusese și probleme la un picior și suferea de arterită. Se trezea din somn strigând din cauza durerii către Dumnezeu și Maica Domnului ca să-l miluiască. S-a lăsat în mâinile părinților de la Sihăstria și a acceptat mai multe terapii, inclusiv o bicicletă medicinală, remarcând cu umor: „Ia te uită, am mers doi kilometri și tot în chilia mea sunt”.

Am selectat câteva citate izvorâte din înțelepciunea și din experiența părintelui, adresate atât mirenilor, cât și celor din cinul monahal.

Părintele Paisie Olaru: 11 citate despre boală

Boala intră cu căruța și iese cu lingurița.
Dacă avem dragoste, pe toate le avem. Dragostea te face să rabzi boala și chiar să-ți fie dragă pentru că te curăță de toate murdăriile. Și dacă ai dragoste pentru Hristos rabzi totul.
Din dragoste vine și răbdarea. Și atunci nu te mai scârbești de cel bolnav; ți se pare că miroase a parfum.
Canonul bolnavului este patul.
Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne încearcă cu ispite, cu boli și tot felul de necazuri, aici pe pământ, iar nu dincolo. Că dacă trăim necăliți prin ispite, nu putem să ne mântuim.
Nu spune nimănui că ești bolnav sau te doare ceva. Ci roagă-te în taină Domnului și Măicuței Domnului și du-te și fă ascultare unde ești trimis, și îndată te vindeci de boală.
Numai porunca ascultării de cel mai mare și slujirea bolnavilor în vremea rugăciunii ne scutește de a merge la biserică. Dar și atunci suntem datori să ne rugăm cu rugăciunea minții.
Cea mai mare faptă de dragoste este să îngrijești un bolnav. Și dacă-l îngrijești cu dragoste și răbdare, el se mântuiește prin tine și tu te mântuiești printr-însul.
De la cel bolnav nu cere Domnul canon, ci să rabde boala cu mulțumire, fără de cârtire.
Mare lucru este a ne alătura cu cel ce pătimește, să luăm parte la durerea lui.
Să ne bucurăm și să mulțumim bunului și înduratului Dumnezeu pentru toate. De frica bolii și a altor încercări „nu ne vom teme, nici ne vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu”.

Părintele Paisie Olaru este unul dintre cuvioșii care vor fi proclamați sfinți de Patriarhia Română în anul 2025.

Preluare de pe basilica.ro